|   1 decembrie 2008: 90 de ani
Astazi 1 Decembrie 2008 sarbatorim 90 de ani de la faurirea Marii Uniri.
Cu aceasta ocazie indrept un gand bun spre tara noastra si spre toti romanii.
Traiasca Romania Mare!
Fii mandru ca esti roman!
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
| |  19 noiembrie 2008: Sărbători şi consumSe aproprie cu viteză sărbătorile de iarnă. Se pare că pentru unii acestea vor fi mult mai triste decât de obicei. Deja o serie de companii care aveau ca piaţă de desfacere state vest-europene au început să anunţe disponibilizări sau trimiterea cel puţin a unor persoane în şomaj. Angajaţii care au “norocul” de a lucra într-o astfel de companie numai spiritul sărbătorilor nu-l vor simţi. Pe lângă veştile economice nu tocmai bune, avem o campanie electorală foarte agitată şi plină de promisiuni fantasmagorice. Clasa politică în bătăliile ei interioare nu mai vede realitatea, politicienii par a fi de pe altă planetă, iar contactul cu lumea obişnuită e o chestie doar de imagine. Pentru cei care trudesc din greu pentru o bucăţică de pâine, sărbătorile se anunţă mai triste ca oricând în ultimii ani. Chiar şi cele mai solide firme se vor gândi de două ori înainte să stabilească volumul tradiţionalelor prime, iar cele care nu sunt tocmai sigure pe veniturile lor vor sări peste acestea. Acum, mai important decât orice este securizarea zilei de mâine. Deja sunt companii care nu mai văd nici o speranţă de ieşire din situaţia actuală. Peste toate acestea plutesc campaniile de promovare a produselor, unde persoane vesele cumpără într-o fericire tot felul de bunuri. Lumea din reclamele de la televizor este deschisă, fără probleme financiare şi gata să arunce cu banii în stânga şi dreapta pe orice. Cum să explici tu, ca părinte, unui copil de trei ani de ce tata nu mai are bani să îi cumpere nu ştiu ce ou de ciocolată sau de ce porţia de iaurt cu fructe nu mai este aşa de zilnică. Fiecare aleargă după profit în lumea asta. Unii măcar se muncesc să lase impresia că le pasă, chiar dacă nu este aşa. Nu am văzut nici o iniţiativă românească de protejare a propriilor clienţi, cum se întâmplă prin alte state membre ale uniunii. Nu am văzut preţuri de sprijinire pentru persoanele mai nevoiaşe, cum este prin Germania, unde pe piaţa produselor alimentare s-au lansat produse mai ieftine pentru cei loviţi de criza economică sau ajutoare pentru companiile cu probleme, cum se întâmplă în Austria şi nici grija statului cu toate structurile sale, de la prim-ministru la preşedinte pentru firmele autohtone şi locurile de muncă naţionale, ca în Franţa. Nu am văzut nimic din toate astea. Mai mult decât atât, avem parte de o bâjbâială naţională la toate nivelurile şi în toate formele: de la legi strâmbe date doar pentru iniţiaţi şi până la răzbunări şi copilării de genul: eu sunt mai tare. Nu ştiu dacă cei bogaţi de la noi din ţară cunosc faptul că o populaţie sărăcită şi înfometată nu mai este o populaţie guvernabilă sau despre teoriile economice referitoare la stabilitatea socială pornind de la nivelul de bunăstare materială, dar le reamintesc cu acest prilej că foametea a fost scânteia care a dărâmat comunismul. Ca în fiecare an, fiecare va face un pom de Crăciun, vom dărui familiei şi prietenilor cadouri doar că anul acesta o vom face mai strânşi la pungă şi cu gândul mai mult la ziua de mâine. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
| | | |  12 noiembrie 2008: Cum ne „vindem” oraşul?Brãila este cel de-al zecelea oraş al României! Aceasta este o afirmaţie pur statisticã plecând de la numãrul de locuitori. Din pãcate nu este al zecelea oraş economic şi nici al zecelea oraş turistic, nu suntem în sport a zecea putere naţionalã şi nici mãcar a zecea localitate ca perspectivã de dezvoltare. Numai în domeniul infracţiunilor suntem undeva mult mai sus de starea de mediocritate cu care ne caracterizeazã statistica oficialã. Aceastã ultimã „realizare” poate ar fi trebuit sã mã fac cã nu existã pentru a nu sparge oglinda provincialismului în care ne zbatem. De ce nu putem sã depãşim nivelul actual ? Pentru cã oraşul se zbate într-o sãrãcie acutã, pentru cã nu avem fonduri, pentru cã birocraţia localã este bazatã pe principii de castã, pentru cã... întotdeauna va exista un pentru cã. Am fost învãţaţi cu acesta, îl evocãm mereu ca paravan al neputinţei şi incompetenţei noastre, ca ultim sprijin al unei lumi apuse, iatã, de 20 de ani, ca pe un fapt pentru cã aşa a fost sã fie, pentru cã trãim într-un oraş uitat de Dumnezeu pe harta României undeva într-un sud – est îndepãrtat şi stingher. Nu ştim sã ne vindem ceea ce avem mai de preţ din istorie, nu ştim sã profitãm de admiraţia şi fascinaţia Dunãrii, nu ştim sã reînviem trecutul şi sã îl facem prezent, nu ştim sã facem decât lucruri cu bani sau foarte mulţi bani grandioase şi inutile. Nu mai existã o stare de spirit localã, nu mai existã un specific, nu mai existã tradiţii şi au dispãrut de tot poveştile peştelui şi trãirile bãlţii. Oraşul a devenit uniform şi banal, cu gropile şi canalizãrile lui mereu în lucru, cu pizzeriile identice şi visele de mãrire politicã efemerã pentru puţinii oameni de afaceri autentici. Ce sã vindem? Ce mai poate gãsi cineva aici ce nu are deja acasã? Cine sã vrea sã admire câinii vagabonzi în locul unei faleze, cine ar vrea sã strãbatã strãduţe istorice aflate în veşnice reparaţii, cine ar vrea sã mãnânce o pizza în locul unui borş de peşte lipovenesc, cine poate admira o Dunãre fãrã a-i simţi unduirea şi pulsul? Pânã nu vom reveni la ceea ce este brãilean nu vom putea atrage investiţii, turişti, prosperitate. Peste tot în lume oraşele îşi creeazã o identitate distinctã, o pecete proprie pe care apoi o împacheteazã frumos şi o trimit în lume. Noi în Brãila avem deja istoria, tradiţiile, bucatele şi Dunãrea. Din pãcate, le avem doar în amintire şi nu în viaţa de zi cu zi. Poziţionarea noastrã distinctã în cadrul oraşelor mari din România existã în mentalul colectiv, dar nu existã în realitate. Avem o tradiţie istoricã în domeniul industriei, dar nimeni nu o foloseşte ca argument de investiţie, avem un mijloc ieftin de transport şi agrement, dar nimeni nu mai vede Dunãrea, avem strãzi încãrcate de istorie, dar nimic nu le promoveazã la adevãrata lor valoare, avem o staţiune proprie, dar uitãm sã o înscriem în circuit. Se aruncã cu bani pe festivaluri care nu ne reprezintã, dar care secãtuiesc finanţele locale, dar nu se fac lucruri simple şi relativ ieftine cum ar fi o hartã a monumentelor sau un ghid istoric sau gastronomic local.
Cum sã ne „vindem” dacã ei nu ştiu sã vândã? [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  9 noiembrie 2008: GAZPROM noua arma a RusieiInitial am fost putin sceptic cu privire la informatiile din cartea cu titlul de mai sus. M-am gandit ca este vorba de o abordare comerciala. Ceea ce am gasit intre copertile ei m-a facut sa stau pe ganduri si sa privesc altfel lumea producatorilor de gaze. Daca macar 10% din ceea ce afirma autorii este adevarat atunci GAZPROM cu toata panza de companii tesute in jurul ei este adevaratul conducator al Rusiei. Daca luam in discutie si faptul ca puterea companiei a devenit extraordinara in timpul conducerii lui Vladimir Putin si informatia nesecreta despre activitatea actualului presedinte rus Medvedev in cresterea si sporirea influentei acesteia atunci nu mai avem argumente.
Volumul porneste din epoca Elţân si reda discutiile si razboaiele din conducerile statului rus pentru influentarea si controlul companiei. Sunt prezentate enorm de multe detalii despre creatorul modern al companiei Cernomârdin si relatiile lui puse in slujba gazului rusesc in timpul mandatului la Kremlin a lui Boris Elţân. Este urmarit GAZPROM in timpul tuturor guvernelor importante ale epocii post-sovietice atat din interior cat si de pe culoarele puterii.
Este descrisa activitatea si increngatura de firme , viata si influenta asupra rusilor , bataliile duse impreuna cu Putin impotriva oligarhilor si discutiile externe cu Ucraina, Belarus , Tardjikistan si Germania.
Informatia este tratata profesionist cu punctele de vedere ale protagonistilor. Scriitura este vioarie si acaparatoare.
Lumea gazului este plina de tradari si regasiri, de duritati isi betii dar inainte de toate este o lume unde serviciile secrete "joaca" acum in liga mare.
Autorii Valeri Paniuskin si Mihail Zigar merita felicitati.
Au creat o imagine din interior asemanatoare filmelor istorice unde totul se desfasoara pe mai multe planuri care au un fundal comun : gazul rusesc.
Politica si economia se imbina cu sportul si mass media. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  9 noiembrie 2008: Gafe epocale din istoria afacerilorAdam Horowitz si redactorii publicatiei Business 2.0 au alcatuit un volum interesant cu gafe celebre din zona afacerilor. Putem vedea cum stupiditatea si prostia nu sunt apanajul unui singur popor si cum daca ar durea populatia afaceristilor ar scadea simtitor.
Ca roman sunt mandru de includerea in volum a propunerii sindicatului ARO prin care firma urma a fi scoasa din faliment prin donatii de sperma din partea fiecarui angajat mascul! E adevarat ca ea a fost facuta in toamna lui 2002 dar ideea in sine este demna de volumul in care a fost inclusa.
Cartea a fost tiparita la Editura CODECS si difuzata gratuit cu saptamanalul economic Capital.
Titlul origial este si el demn de lumea marketingului : " Gafe epocale din istoria afacerilor: produse inutile, targuri dezastruaoase, sefi neghiobi si multe alte semne ale existentei vietii neinteligente la locurile de munca. " Oauuuuu !
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  9 noiembrie 2008: India - ascensiunea unei noi superputeri mondialeVolumul scris de John Farndon si difuzat cu Saptamana Financiara este fascinant si plin de informatii interesante.
Putem "vedea" noua fata a Indiei , cea in care boomul economic si investitia in noile tehnologii avanseaza vertiginos. Putem citi despre caste si religie si rolul lor in trecutul si viitorul acestei economii dar mai mult decat atat putem descoperi dinamismul si tineretea noilor generatii care au un singur tel : sa fie ca in Occident si sa se imbogateasca!
Editura Liera International propune aceasta interesanta carte tuturor celor pasionati de India.
Volumul este plin de statistici si grafice folositoare cu un material bogat si divers.
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  6 noiembrie 2008: Starea de crizãNoua crizã economicã de care se vorbeşte peste tot este în primul rând o crizã de încredere şi abia apoi o crizã financiarã.
Totul a pornit de la foamea pentru bani a unor „bãieţi deştepţi” din bãncile americare care au observat cã dacã ar creea nişte hârtii de valoare , pe care ei sã le coteze şi pe care sã le vândã altora sau între ei astfel încât sã parã ceva complicat , s-ar îmbogãţi mai mult dacã ar fi folosit canalele clasice : credite, leasing , acţiuni sau obligaţiuni. Practic s-a vândul ceva ce nu exista sau dacã exista efemerul era baza existenţei. Pornind de aici piaţa a cãzut in special pe firmele de finanţare urmatã de piaţa imobiliara. Bulgãrele s-a rostogolit spre bãnci , companii de asigurãri , bursã. Panica a pus stãpânire şi pe sectoarele care mergeau bine. Totul apoi s-a extins în economia globalã.
Pãrerea mea sincerã este cã avem de-a face mai mult cu o crizã americanã decât cu crizã globalã. Acum vedem prãbuşindu-se supremaţia americanã în economia mondialã. Practic economia mondialã se aşeazã conform cu noile realitãţi.
Lumea construitã de cel de al doilea rãzboi mondial înceteazã sã mai existe. Avem o multipolaritate , o globalizare şi o întrepãtrundere nemaiîntîlnite pânã astãzi în economie. Dolarul şi instituţiile impuse de SUA la sfârşitul conflagraţiei sunt secate. Fondul Monetar Internaţional este tot mai puţin o stavilã în faţa furtunilor iar statele plutesc tot mai mult în derivã. Mici economii care înainte erau considerate modele de dezvoltare precum cele ale Islandei si Irlandei sunt mãturate de crizã. SUA nu îşi revine pentru cã lumea nu mai are încredere în instituţiile care înainte îşi fãceau treaba sau erau puse sã supravegheze mecanismele pieţei. Naţionalizãrile sunt ultima soluţie salvatoare dar nici statele nu mai au puterea de care dispuneau în trecut. Astãzi totul este multiplicat pe mii de surse de informare, ştirile bune sau proaste sunt difuzate instantaneu la nivel planetar iar conexiunile de afaceri sunt mai complexe ca oricând.
Pornind de la aceastã imagine singurul lucru care ne rãmâne este încrederea. Nu toate bãncile s-au prãbuşit , nu toate acţinunile au scãzut , nu toate mecanismele de control au fost ocolite. Multe funcţioneazã bine sunt solide şi respectã regulile jocului.
Prãbuşirea atâtor firme vine şi datoritã timpului pe care îl trãim : de mare competitivitate, de implicare imediatã , de a face mereu mai mult şi mai mult, tot mai mult de parcã timpul nu ar mai avea rãbdare.
Ecomomia noastrã nu poate pãcãli timpul cu toate cã noi am vrea. Criza chiar dacã este americanã va atinge într-o proporţie mai micã sau mai mare şi economia noastrã. Rãmâne doar la atitudinea noastrã dacã putem trece prin ea fãrã zbucium sau din contrã vom fi puternic zguduiţi. Din pãcate se pare cã cei din clasa politicã au ales pentru noi cea mai proastã variantã şi printr-un comportament iresponsabil îndreaptã Romania spre ochiul vârtejului.
Peste tot acest zbucium naţional BNR domneşte imperial ajutând leul şi ţara. Pentru cã economiştii din prima bancã a ţãrii au înţeles ceea ce multã lume politicã nu pricepe : panica poate fi invinsã de încredere iar instabilitatea şi insecuritatea de o conducere şi o coordonare competentã.
Nu disperaţi pentru cã starea de crizã vine din voi.
Mereu existã speranţã. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  5 noiembrie 2008: Programul Casa verde este legalIn Monitorul Oficial de luni 3 noiembrie 2008 , partea I , nr 742, s-a publicat Ordinul Ministrului Mediului nr 1339 care contine Ghidul de Finantare !
Practic propunerea s-a concretizat acum legal.
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  31 octombrie 2008: Silistea BrailaPe cei interesati de informatii din si despre Comuna Silistea din judetul Braila
ii invit sa viziteze si pagina de mai jos unde pot gasi multe infomratii interesante [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
| |  29 octombrie 2008: De ce sã am un cont bancarAcum când bãncile cunosc o scãdere a încrederii în funcţiile şi capacitatea lor se pune întrebarea fireascã daca mai este utilã existenţa unui cont bancar. Oare banii din acele conturi sunt siguri sau pot fi pierduţi. La ce mã ajutã un cont bancar când eu oricum fac plãţile mai mult cash ?
Existenţa unui cont bancar nu este un necesarã pentru marea majoritatea a românilor care au o singura sursã de venit , salariul sau pensia , şi care fac doar plãţi curente. Este pot spune un obstacol mai ales dacã locuiesc la ţarã unde activitatea bancarã este mai firavã sau lipseste cu desãvârşire. Nu vãd necesar ca un pensionar sã aibe un cont. Pânã la urmã poate aştepta poştaşul sã îi înmâneze pensia lunar cum fac milioane de pensionari în ţara noastrã. Poate cumpãra din supermarket cu banii jos, la frizerie nu are nevoie de cont şi nici în piaţã. Pentru aceastã categorie poate fi considerat un moft. Piaţa bancarã poate nu este pregãtitã pentru ei.
Pentru cine doreşte sã de pãşeascã nivelul autosuficienţei este însã obligatoriu. Contul bancar , chiar şi mai gol , lasã în urmã o istorie. Fiecare tranzacţie efectuatã printr-un cont creeazã precedent, creazã o imagine a mişcãrii banilor. Aceastã istorie spune bãncii multe despre tine, despre obiceiurile tale de cumpãrare iar banca se poate adapta şi poate adapta produsele pentru nevoile tale sau ale persoanelor din categoria ta socialã.
Existenţa unui cont bancar este unul din elementele obligatorii pe care se bazeazã cardul bancar şi produsele asociate acestuia.
Banii aflaţi într-un cont nu pot fi decât bani obţinuţi la vedere , în mod legal. Pentru cã sursele lor pot fi verificate. Contul bancar nu este un element de statut cum greşit interpreteazã unii. Contul bancar este o necesitate într-o economie cuplatã la economia mondialã. Cum momentan România nu are o economie pefect integratã în cea mondialã nu putem avea cerinţa absurdã a existenţei pentru fiecare persoanã a minim unui cont bancar.
Banii care se plimbã prin bãnci sunt mult mai uşor de urmãrit atât de bãnci cât şi de autoritãţi.
Practic BNR ar trebui sã încurajeze existenţa conturilor bancare pentru toţi pensionarii , pentru tot personalul bugetar şi nu numai. Astfel pot fi verificate sursele de venituri, nivelul cheltuielilor familiare şi de ce nu , determinate chiar potenţialele încãlcãri ale legilor.
Banii care sunt într-un cont nu sunt bani blocaţi. Ei lucreazã, pentru ei se încaseazã dobândã. Ei sunt reintrodusi în circuitul economic pentru a produce mai multi bani , pentru tranzacţii sau pentru schimburile de marfuri. Astfel banii nu trândãvesc şi sunt folosiţi.
Banii dintr-un cont bancar sunt garantaţi de banca respectivã prin puterea contractului între pãrţi. Banca garanteazã cã în schimbul unor înscrisuri va face cu banii ceea ce clientul decide. Un alt element de siguranţã al banilor din conturi o reprezintã şi garanţia Bãncii Naţionale a României pentru un plafon de 50.000 de euro. Practic cine deţine bani în conturi sub valoarea aceasta îi va primi înapoi indiferent daca banca va exista sau nu.
Contul bancar deschide noi perspective pentru industria bancarã. Cu cât mai multe persoane au acces la conturi cu atât mai multe vor fi şi persoanele care vor folosi cardurile de credit sau de debit, plãţile prin instrumente moderne, inclusiv prin internet.
Accesul la resursele bãncilor pentru împrumuturi şi operaţiuni se face numai prin intermediul conturilor . Ele sunt centrii nervosi ai bãncilor. Cu cât sunt mai mulţi astfel de centri cu atât mesajele primite sau transmise sunt mai complete în ambele direcţii ale clienţilor şi al bãncilor.
Pentru a intra în lumea modernã, unde internetul si viteza , alãturi de informaţie sunt puterea este nevoie de existenţa unui cont bancar individual atât pentru individ ca formã de integrare socialã cât şi pentru societate ca formã de control şi propãşire.
Din pãcate România nu îndeplineşte aceste cerinţe dar mãcar sperãm cã este pe drumul cel bun. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  26 octombrie 2008: Subvenţiile pentru panouri solare - cãruţa înaintea cailorRecent Attila KORODI - Ministrul Mediului si Dezvoltãrii Durabile a ţinut o conferinta de presã privind introducerea unor subventii pentru tehnologii alternative in special pentru investitii in sisteme solare. Iniţiativa este deosebit de beneficã dar amatorismul de care a dat dovadã ministrul este strigãtor la cer !!!
Ceea ce este de remarcat în primul rând este politicianismul ieftin de care a dat dovadã reprezentatul UDMR în acest caz iar in al doilea rând de greutatea exprimãrii acestuia în timpul conferinţei de presã in limba românã, limba oficiala a statului a cãrui ministru este !
Sã le luãm pe rând.
Toate ţãrile din Uniunea Europeanã acordã subvenţii pentru investiţii in producerea de energie alternativã indiferent de forma ei. Astfel ţãrile încurajeazã dezvoltarea unor noi industrii , reduc dependenţa de resursele fosile şi nu în ultimul rãnd reduc facturile plãtite de populaţie. Cum funcţioneazã acest sistem : persoana sau firma interesatã investeşte în cumpãrarea unui sistem alternativ iar apoi cu facturile demonstreazã fiscului investitia care este apoi suportatã partial de stat. Aflatã in fruntea acestei miscari Germania este un bun exemplu in acest sens. Suma suportatã de stat poate diferi de la 15% panã la 25 % din valoarea investitiei în functie de land.
Preluând aceastã idee bunã şi în baza acordurilor României cu UE ministrul Korodi face totul pe dos. El lanseazã într-o conferinţã de presa programul românesc pe care nu îl explicã convingãtor. Mesajul este preluat de mass-media iar la minister nimeni nu ştie nimic despre program. Nu existã un proiect de lege sau de hotãrâre de guvern, nu exista un proiect de metodologie de aplicare ... nimic.Totul este doar în mintea ministrului care şi explicã cum va fi un program neştiut de nimeni : vor exista firme agreate !!!! , banii se vor da ca în programul rabla ( oare ce vor in schimb ? ) iar subvenţia va fi de pãna la 90 % din investiţie !! Acum urmeazã întrebãrile : ce va face ministerul când banii se vor fi puizat, cum va selecta unele firme când nu existã o legislaţie în România care sã reglementeze domeniul energiilor neconvenţionale , de unde va şti cã un proiect este eligibil sau nu etc, etc.
Modul de abordare a acestei probleme foarte delicate este total defectuos. Ministrul Korodi sã nu uitãm cã este ministrul care s-a plimbat cu o masina eco oferitã de unul din importatorii auto dar care nu a fãcut nimic pentru dezvoltarea infrastructurii pentru astfel de masini sau pentru combustibili alternativi.
La fel face si in acest caz urmând sã stârneascã mai multe întrebãri. Sã nu uitãm cã mulţi români vor dori şi ei sisteme de energie alternativâ. Exista o legislaţie pentru companii sã cumpere de la producãtorii casnici surplusul de energie electricã sau termicã : NU ! Ce a fãcut ministrul – nimic ! A fãcut în schimb conferinţe de presã peste conferinţe sã-l vadã prietenii şi lumea pe la televizor ce deştept este el, cum abordeazã problemele sensibile ale economiei şi mediului.
Acest program trebuia început cu o dezbatere publicã şi cu un proiect de lege. Subventiile sã se acorde permanent de Directiile de Finante în baza facturilor şi a unei inspecţii fiscale. Sumele deductibile sã fie returnate de fisc . Sã nu existe firme agreate deorece se pune astfel stavilã competiţiei în domeniu dar sã se reglementeze prin lege condiţiile minime tehnice pentru aceste firme. Sã se prevadã mecanisme de cumpãrare a surplusului de energie produsã de firmele şi utilizatorii casnici precum şi sã se reglementeze preţurile şi modalitãţile de platã ca în statele membre UE.
Revenind acum la conferinţa de presã a ministrului Korodi cred cã aceasta a fost fãcutã nu pentru promovarea energiilor alternative în România ci pentru promovarea ministrului !!! Mecanismul descris de acesta cu o faţã seninã pentru proiectul propus este greoi şi stã sub umbra încropirii. Anunţarea existenţei unei liste de firme agreate înainte de a se cunoaşte regulile jocului ridicã suspiciuni de corupţie iar greutatea exprimãrii în limba oficialã a statului aratã necesitatea demiterii imediate.
Cât despre energiile alternative ele meritã o lege serioasã şi europeanã.
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
| |  25 octombrie 2008: Ce ne învaţã criza din AmericaStatele Unite ale Americii traverseazã cea mai mare crizã economicã din ultimii 70 de ani. Este comparabilã cu marea depresiune din anii 30 iar mulţi analişti economici o considerã chiar mai mare.
Criza a pornit de la speculatori. S-au speculat înscrisuri de valoare pe valori care de fapt nu existau. S-a creat un mare balon care s-a spart când piaţa imobiliarã a cãzut. Ca într-un lanţ au început sã aibã probleme legate de lichiditãţi şi încredere bãnci, firme de asigurãri, firme de construcţii, corporaţii de creditare. Totul s-a transmis pe piaţa bursierã unde preţul acţiunilor s-a prabuşit. De aici a început implicarea statului american prin intermediul Rezervei Federale care a întocmit un plan de asanare economicã aprobat pânã la urma de parlament la a doua încercare.
Aceasta este povestea pe scurt a evenimentului. El continuã sã îşi desfãsoare efectele nu numai in SUA dar şi în alte ţãri. Cu toate cã nu avem încã un sfârşit deja unele concluzii se pot trage.
Prima şi cea mai importantã este cã SUA nu mai este singura superputere economica a lumii. Avem de-a face şi în finanţe cu o lume multipolarã unde supremaţia americanã este deja istorie.
Dolarul american nu mai este prima monedã de depozit a lumii. Dupã ce tranzacţiile mondiale de petrol au început sã fie efectuate în euro şi dupã ce statele europene si-au impus tot mai mult moneda colectivã pe piaţa schimburilor de bunuri şi servicii , criza actualã îngroapã definitiv ultimul atu al dolarului. Va rãmâne o monedã puternicã dar nu va mai domina lumea. Odatã cu el se reduce şi inluenta SUA în diferitele organisme mondiale financiare. Prevãd o restructurare a loc în viitorul apropriat.
Criza a mai demontat teorile economice ale reglãrii pieţelor , ale capitalismului sãlbatic şi în special pe cele ale neoliberalismului despre statului minimal. Criza a arãtat cã trebuie sa existe o plasã de protecţie care sã prindã economia de la prãbuşire. Cred cã de aici încolo vom avea mult mai multe tipuri de capitalism iar modelul european de economie socialã de piaţã va fi o alternativa tot mai copiatã.
Tot criza a arãtat cã un stat cu cheltuieli militare exarcerbate cum este SUA nu face faţã într-o lume paşnicã, fãrã rãzboiaie care sã nu mai aducã noi taxe, noi arme şi care în acelaşi timp sã n umai foloseascã stocurile de armament. SUA vor intra şi ele pe panta reducerilor bugetare pentru armatã şi înzestrarea ei.
Partea bunã a crizei este faptul cã a scos adevãrul la luminã. Economia mondialã nu a suferit dupã americani ca altã datã în special datoritã noului motor decreştere care este ASIA.
Cu acest prilej constat cã economia SUA a intrat în faza în care deficitele sale trebuiesc plãtite. Este pentru prima oarã când se întâmplã acest lucru dupã al doilea rãzboi mondial. Abia acum consecinţele rãzboiului putem spune cã au dispãrut.
Criza a adus în luminã şi rapacitatea unor companii care guvernau finanţele lumii şi care acum s-au prabuşit într-o mare de datorii.
Faptul cã bancile europene sunt mai strict supravegheate de fiecare bancã naţionalã în parte sub conducerea Bãncii Centrale Europene aratã cã cu toate cã politica uniunii nu este încã unitarã ea este mai prudentã şi mai înţeleaptã.
Nu ne rãmâne decât sã sperãm într-o însãnãtoşire cât mai grabnicã a finanţelor americane şi la revenirea încrederii , pentru bunul mers al economiei mondiale şi de ce nu al Uniunii Europene din care facem parte. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  22 octombrie 2008: Brandul de ţarãEste în ultimul timp o discuţie intensã în presã despre brandul de ţarã. Practic diverşi specialişti nu numai din economie încearcã sã observe societatea româneascã şi sã scoatã din aceste observaţii un specific naţional pe care apoi sã îl promoveze.
Ei vor sã construiascã un brand de ţarã cu care sã se facã mereu analogia. Aşa cum acum spui Elveţia şi te gândeşti automat la ciocolatã şi ceasuri, cum Franţa te duce cu gândul la parfumuri şi femei frumoase sau cum Germania practic este egalã cu construcţia de maşini. La fel se vrea şi pentru România.
Cred cã de fapt totul porneşte de la o premisã greşitã.
Eu zic cã nu mai trebuie sã observãm nimic pentru cã deja i-am invadat la propriu pe ceilalţi europeni. Ei ne-au observat. Ne cunosc puterile dar şi slãbiciunile mai bine uneori ca proprii compatrioţi.
E bineştiutã în Italia frumuseţea româncelor, în Spania şi Israel de priceperea constructorilor , în universitãţile din Franţa de isteţimea absolvenţilor de liceu de la noi în special în domeniul informaticii dar nu numai , în Finlanda de capacitãţile profesorilor noştri, în Marea Britanie de calificarea asistentelor şi doctorilor şi enumerãrile ar tot continua.
Romania este cunoscutã tot mai bine mai ales de la integrarea în marea familie europeanã. Suntem peste tot şi ne adaptãm peste tot. Putem face faţã la bine dar şi la rãu , putem fi umani dar şi sadici , putem fi normali dar şi excentrici.
Pentru ca românii sunt de fapt singurii care fac brandul de ţarã.
România este un o sumã a noastrã. Ea se prezintã cum ne prezentãm fiecare dintre noi. Ea este în acelaşi timp cum suntem toţi.
Brandul de ţarã al României îl constituie oamenii.
Avem peisaje frumoase , minunate splendori arhitectonice, o istorie tumultoasã şi bogatã dar mai presus de toate avem oamenii. Acest mental colectiv numit România. Poate sunt germanii organizaţi şi precişi dar nu cred ca simt bucuria lovirii propriei maşini cu un ciocan când nu vrea sã porneasca, or fi italienii vorbãreţi dar nu simt cu adevãrat o ceartã bunã , o fi Elveţia invadatã de frumuseţi dar nu cred cã vre-unul ”simte” mai bine natura decât românul care dupã un mic şi o bere planteazã ambalajele ca semn distinctiv al trecerii lui. Toate acestea alãturi de multe altele creazã brandul de ţarã.
Noi îl avem , îl purtãm cu noi oriunde ne ducem pentru cã zi de zi îl construim sau ciobim dupã priceperea şi abilitatea fiecãruia.
Eu unul aş promova România ca ţara unde libertatea a învins , unde eşti liber sã primeşti amendã în timp de colegul tãu scapã pentru cã „dã de o bere”, unde poţi face orice unde vrei şi cum vrei.
Aş promova România ca ţarã a contrastelor unde ţigãnimea se fãleste cu palate în care stau de fapt caii iar bugetarii au salarii demne de marii manageri ai lumii. Nu trebuie sã cosmetizãm nimic din ceea ce suntem pentru cã asta ne întregeşte.
Romania este din fericire o sumã de contraste , unde binele şi rãul construiesc împreunã ceea ce se ştie despre noi. Un singur lucru ne lipseşte : o bunã promovare !
Decât sã promovãm un brand de ţarã ar fi bine sã promovãm oamenii care fac brandul de ţarã. Sã ne promovãm scriitorii, sportivii , puterea şi de ce nu slabiciunea. Sã facem orice pentru a ieşi din anonimatul popoarelor. Şi credeţi-mã cã suntem buni la promovare. Când incepe ?.. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  19 octombrie 2008: Funky businessAparuta la editura Publica, cartea cu titlul de mai sus este opera a doi profesori suedezi Jonas Ridderstrale si Kjell Nordstrom. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  15 octombrie 2008: Sã învãţãm sã ne vindemCei care sunt în cãutarea unui loc de muncã de multe ori se lovesc de o problemã simplã : cum sã se prezinte. Nu ştiu cum sã se vândã ! Nu au mai fãcut acest lucru sau l-a fãcut altcineva pentru ei.
Primul pas pentru a putea fi angajat este sã ajungi faţã în faţã cu angajatorul. De multe ori aici se greşeste foarte mult. Firmele fac selecţia în baza unor curriculum vitate. Cine nu este familiarizat cu numele lung le poate cunoaşte sub prescurtarea de CV. Practic îţi prezinţi activitatea profesionala intr-o formã scurtã şi organizatã. Dacã CV-ul trezeşte interesul angajatorului atunci ai şansa de a vorbi despre slujbã, salariu, despre ce poţi face tu pentru firmã şi de cum te poate rãsplãti ea.
Iatã deci regulile dupã care sã construiţi un CV de succes.
Prima regulã : toate informatiile oferite sa fie corecte. Puteţi prezenta într-o anumitã luminã un post dar nu minţiţi pentru cã miciuna are picioare scurte si este uşor de depistat.
A doua regulã : scrieţi corect romaneşte , fãrã litere mâncate şi fãrã artificii grafice. Folosiţi fontul arial de marime 12 sau 14 pentru cã cei care citesc CV-ul sã nu fie nevoiti sa il arunce la cos. Arial este un font care se gaseste pe toate programele indiferent de producãtor in timp de unele variante de times new roman nu.
A treia regulã : aranajati informatiile in paginã cat mai bine , fãrã multe zorzoane. O structurare logica este de preferat. Scoateţi numele si telefoanele in evidenta prin boldare.
A patra regula : incercaţi sã nu depasiti o pagina. CV-urile de 5 pagini nu le citeşte nimeni !!! Organizaţi astfel informaţia pentru a vã încadra intr-o paginã. Un CV cu multe pagini fie nu ajunge integral la cel care ia decizia ( se poate pierde o paginã de exemplu ) fie nu sunt citite.
Informaţiile incluse intr-un CV sunt : numele si prenumele ,data naşterii, adresa , telefoanele ( şi eventual email dacã aveţi ), stagiul militar ( dacã este cazul ), starea civilã , studiile ( treceţi ultimul nivel absolvit : facultate, liceu, scoalã de maistri etc ), experienţa ( in ordine descrescãtoare pornind de la ultimul loc de muncã ). Treceţi anii perioadei in care aţi fost angajati si in dreptul lor firma şi functia. Puteţi dupã funcţie sã completaţi cu cãteva informaţii despre activitate de ex. 2000- 2003 economist SC Asfaltul SA Bucuresti - coordonator marketing. Nu uitaţi sã amintiţi cursurile şi atestatele, limbi straine , cunostinţe PC ( enumeraţi programele : World, Excel , Corel etc ), alte informatii pe care le credeti importante ( carnet de şofer, autorizaţii specifice cum ar fi ISCIR etc ) . Pentru cei care abia au terminat o formã de invãţãmânt şi la rubrica de angajãri nu prea au ce sã scrie le recomand sã specifice toate angajamentele pe care le-au avut in timpul studiilor pentru care au fost plãtiâi. Nu conteazã dacã au lucrat la mica întelegere cu patronul respectiv sau legal ci conteazã cã existã ceva experienţã.
Desigur cã un CV impecabil nu duce automat şi la angajare. Este doar primul pas. El creazã doar oportunitatea de a discuta de spre angajare. Rãmâne ca dumneavoastrã sã îl convingeţi pe angajator cã sunteţi persoana potrivitã. Nu uitaţi un lucru simplu : fiecare angajator doreşte în primul rând sã facã bani iar dumnevoastrã sunteţi doar mijlocitorul acestei dorinţe. Folosiţi-vã de asta ! [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  11 octombrie 2008: Strada de scârbãDe la o vreme îmi este scârbã sã mai merg pe stradã. Aceastã scârba nu vine de la noroiul perpetuu , de la gropile de un deceniu sau de la norii de carburant ars. Din pãcate îmi vine de la unii oameni.
Nu existã zi în care invariabil in faţa mea sa nu fie o „locomotivã” . Unul din acele personaje pentru care a fuma o mahoarcã care sã concureze trabantul reprezintã plãcerea supremã. Pufãie norii de otravã cu mândia unei mari realizãri. Dacã iar pufãi în casa dumisale nu m-ar deranja dar îi pufaie in stradã ! Cu ce sunt eu vinovat de trebuie sa suport duhoarea ? Peste tot pe unde am mers în strainãtate nimeni nu fuma pe stradã de o asemenea manierã bãdãrãneascã. Se fuma la colţ de stradã , dar discret ca nu cumva sã deranjeze fumul pe cineva sau în localuri speciale doar pentru fumãtori. Nimeni nu defila prin mulţime cu ţigara strengãreşte în colţul gurii şi cu vãlãtucii iesind prin nãri!
O altã specie de mirositori de data acesta cât mai natual cu putinţã o constituie nespãlaţii. Vezi in faţa ta o duduie boitã cu cele mai scumpe pomade semn cã persoana ştie ce trebuie sã facã dar toate sunt doar pentru a ascunde mirosul natural de nespalat. Din pãcate numarul celor certaţi cu sãpunul este destul de mare. Nicãieri nu mi-a fost dat sã vad atâta nesimţire ca pe unele strazi de pe la noi.
O altã apucãturã care mã deranjeazã o constituie aruncatul gunoaielor direct pe geam în stradã ! Se pare cã este sportul preferat al celor aflaţi la prima generaţie de oraş care nu au învãţat despre ghena de gunoi si de binefacerile unui mediu curat.
Mai vreau sã amintesc aici şi de mulţimea de nesimţiţi care ne lovesc , îmbrâncesc , înghiontesc fãrã aşi cere scuze ! Poate a fost doar o întâmplare nefericitã dar de cele mai multe ori îţi dai seama cu tristeţe cã este doar un alt fel de a fi.
Intrarea în Uniunea Europeanã ar trebui sã însemne şi o altã civilizaţie a strazii, una mai calmã, mai detaşatã şi de ce nu una normalã guvernatã de libertatea de mişcare şi expresie dar în limita bunului simţ şi a politicii de a face fiecare ce vrea atâta timp cu nu îi deranjeazã pe ceilalţi. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  9 octombrie 2008: Gafe celebre din marketingAtunci când percepţiile sunt cele care ridicã sau coboarã o marcã trebuie sã fii foarte atent la ele. Fiecare greşealã se vede imediat : produsul nu se vinde iar banii investiţi sunt întotdeauna foarte mulţi şi de obicei pierduţi.
Poate nu credeţi dar chiar şi marile mãrci au bifat câteva eşecuri. Sã luãm de exemplu bãuturile rãcoritoare. Primele nume care ne vin în minte sunt Coca-Cola şi Pepsi. Ei bine şi ele au gafat. Astfel în 1985 Coca-Cola s-a gândit cã a venit vremea sã lanseze pe piaţã o nouã formulã a bãuturii , mai dulce. Astfel a fost lansatã New Coke care s-a dovedit a fi o mişcare foarte proastã. Consumatorii nu o cumpãrau şi mai mult decât atât cereau vechiul produs. Firma a capitulat dupã câteva luni în care vânzãrile s-au prãbuşit practic. Revenirea s-a fãcut prin lansarea Coca-Cola Classic. Ulterior New Coke a dispãrut dupã rafturi. Rivala Pepsi s-a gândit în 1992 cã dacã va lansa prima cola limpede, clarã, va avea succes. Aşa au fost aruncaţi bani pe un produs intitulat Pepsi Crystal. Cum a apãrut aşa a şi dispãrut pentru simplul motiv cã însãşi noţiunea de cola presupune o anumitã culoare a produsului singurul lucru pe care dorea Pepsi sã îl schimbe. Practic vroiau sã înnoate împotriva curentului.
Un alt exemplu celebru este cel al eşecului şamponului „Touch of Yoghurt” lansat de Clariol in 1979. Din pãcate dupã câteva intoxicãri ale unor cumpãrãtori care au gustat produsul , dorind sã simtã la propriu gustul iaurtului , el a fost retras. Banii investiţi în imensa publicitate , câteva milioane de dolari, s-au pierdut .
Anul 1990 pãrea pentru Unilever sortit succesului. Cel puţin aşa gândeau cei din companie când au lansat prima formulã Persil Power menitã sã detroneze Ariel de pe locul de cel mai vândut detergent din lume. Pentru douã sãptãmâni a reuşit. Persil Power nu numai cã fãcea rufele mai curate dar dupã spãlare ele pãreau chiar noi datoritã unor noi compuşi chimici dezvoltaţi special pentru a da acest efect. Din pãcate mai aveau şi un efect secundar care a distrus toatã munca de pânã atunci : deteriorau ţesãturile. Practic la fiecare spãlare distrugeai rufele. Dupã câteva folosiri ale detergentului minune rãmâneai fãrã rufe! Unilever a schimbat formula, a introdus alţi componenţi chimici dar Persil Power nu a ajuns niciodatã ceea ce visa sã fie.
Pond’s , companie cunoscutã pentru celebra cremã de faţã cu acelaşi nume s-a gândit sã îşi extindã brandul şi în domeniul pastei de dinţi. Nu ştiu ce ia fãcut pe cei de la respectiva firmã sã creadã cã douã produse unul pentru aplicare externã şi altul pentru aplicare internã trebuie sã poarte acelaşi nume. Clienţii nu au înţeles nici ei şi pasta de dinţi cu nume de cremã de faţã a intrat in istorie.
Chiar şi un nume ca Toyota au fãcut greşeli. Japonezii au reuşit performanţa de a nu vinde nici un exemplar din modelul Fiera în Puerto Rico din simplul motiv cã în dialectul local numele fiera reprezenta „barbã urâtã” in anumite locuri ale corpului!
Precum exemplele de mai sus mai sunt extrem de multe altele . Gafele sunt cu atât mai interesante cu cât pot fi considerate rãzbunarea clienţilor si palma datã de piaţã companiilor indiferent cât de mari şi puternice ar fi ele. Nu uitaţi cã doar dumneavoastrã spuneţi firmelor cã au greşit cumpãrând sau nu un produs. [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|  2 octombrie 2008: Bãncile nu sunt rude cu tineAstãzi bancile şi serviciile bancare au devenit ceva banal, intrat în cotidian. Cu toate ca populaţia sau mai bine zis o parte a populaţiei nu este educatã în relaţia cu aceste instituţii financiare numãrul celor care apeleazã la serviciile lor este tot mai mare semn cã ne îndreptãm spre o economie europeanã.
Din pãcate educatia bancarã lipseşte iar bãncile nu fac nimic pentru a promova şi mai ales explica serviciile oferite. Pentru cei care nu cunosc reglementãrile în vigoare facem pe scurt o trece în revistã a câtorva abuzuri pe care bancile nu le pot face la acordare unui serviciu bancar ( credit ) :
- nu au dreptul de a modifica unilateral contractele încheiate fãrã a avea un motiv întemeiat specificat în contract şi fãrã al aduce la cunoştinţa clientului
- sunt obligate sã informeze clientul despre toate condiţiile comerciale înainte de semnarea contractului
- nu pot obliga clientul sã îndeplineasca contractul când ele nu l-au îndeplinit pe al lor
- nu pot restrânge dreptul consumatorului de a pretinde despãgubiri
- nu au dreptul de a transfera unei terţe persoane obligaţiile clientului fãra acordul expres , în scris al acestuia
- nu pot solicita bani sau penalizãri dacã acestea nu au fost expres notificate în contract
- nu pot anula unilateral contractele farã a da acelaşi drept şi clientului
- sunt obligate sa insereze la vedere şi de un anume caracter valoarea DAE
- in cazul unui contract de creditare care presupune încheierea unei poliţe de asigurare banca este obligatã sã prezinte clientului mai multe oferte de la mai multe firme de asigurare dar nu poate alege şi impune firma asigurãtoare
- în contracte este obligatoriu a fi specificat cu litera mare penãlizarile şi riscurile asumate de client iar angajaţii bãncilor sunt obligaţi sã le explice aceste date clienţilor astfel încât aceştia sã le înţeleagã
Pentru a fi siguri cã nu au fost înşelaţi clienţii bãncilor se pot adresa OPC-ului care le va acorda consultanţã gratuitã. De fapt modelele de contracte bancare de azi sunt în mare parte desãvârşite datoritã plângerilor fãcute de-a lungul anilor de clienţi despre abuzurile bancare iar statul a intervenit prin norme sau legi pentru impunerea unei forme corecte si reciproc avantajoasã atât pentru bancã cât şi pentru clienţii acesteia.
Spuneam în titlu cã bãncile nu sunt rude cu tine. Ele urmãresc doar profitul şi nu iau ca pe ceva personal faptul cã ai întârzit rata la aragaz sau la casã pentru cã ai avut probleme cu cel mic sau pentru cã soacra este prin spital. Pe ele nu le intereseazã aceste aspecte. Ai de plãtit la o datã o sumã. Nu o faci atunci te executã! Iatã de ce trebuie sa fim şi noi la rândul nostru foarte atenti cu ce semnãm , la clauzele contractelor prin care le dãm armele de a lupta împotriva nostrã când ne este mai greu.
O vorbã adevãratã spune cã : „ banca îţi întinde o umbrelã când este soare şi ţi-o ia când începe ploaia” .
Pentru a preveni aceste tipuri de probleme este bine sã ne asigurãm cand suntem bine si totul este ok şi pentru vremurile grele şi imprevizibile. Cea mai bunã metodã este de a fi atenţi mereu la ce semnãm . Nu semnaţi contracte fãrã a le citi şi a înţelege ce conţin. Pentru cã nu uitaţi cã în viaţã mai sunt şi zile cu ploaie iar banca nu îţi este rudã ! [...]
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre economie, politica, marketing]
|
< | Pagina 1 | >
|
|
