  29 iulie 2008: Sindromul nefrotic Sindromul nefrotic
Sindromul nefrotic este o afectiune caracterizata prin prezenta unui nivel ridicat de proteine in urina (proteinurie); dar a unui nivel scazut de proteine in sange. Alte simptome sunt reprezentate de umflarea fetei, mainilor si picioarelor si de hipercolesteromie.
Sindromul nefrotic este cauzat de afectarea glomerulilor (componente functionale ale rinichilor, formate din vase sanguine care filtreaza lichidele in exces si toxinele din sange, pe care le trimit apoi in vezica urinara sub forma de urina).
Sindromul nefrotic poate insoti numeroase boli, inclusiv afectiunile renale asociate cu diabetul zaharat, dar unele cauze ale sale nu sunt cunoscute. Prevenirea sindromului consta in adoptarea unor masuri de controlare ale acestor boli.
Tratamentul sindromului nefrotic se axeaza pe identificarea cauzei primare, daca este posibil, si pe reducerea colesterolului, a tensiunii arteriale si a nivelului de proteine din urina cu ajurotul dietei sau a medicatiei. Unele medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale -inhibitorii enzimei de conversie (I.E.C.) -protejeaza rinichii prin reducerea proteinuriei.
Sindromul nefrotic poate fi vindecat atunci cand cauza sa este identificata si tratata. La copii, 80% din cazuri sunt cauzate de boli cu leziuni minime, care pot fi tratate cu succes prin administrarea de prednison. La adulti, de cele mai multe ori cauza primara este o boala renala (de exemplu, glomerulonefrita membranoasa sau glomeruloscleroza segmentala si focala), care persista si dupa tratament. In aceste cazuri, rinichii isi pot pierde capacitatea de a filtra sangele si de a elimina toxinele din organism. Daca se instaleaza insuficienta renala, pacientul necesita dializa sau un transplant renal.
Articol: Sindromul nefrotic
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Rinichi polichistic Rinichi polichistic
Rinichiul polichistic este o boala caracterizata prin aparitia mai multor chisturi la nivelul rinichilor. Chisturile sunt tumori benigne (necanceroase) de forma unor pungi cu continut lichid.
Aparitia chisturilor nu se limiteaza doar la rinichi, desi acestia sunt in general organele cele mai afectate. Chisturile pot sa apara la nivelul ficatului, pancreasului, meningelor si veziculelor seminale.
Cel mai mare risc la care se expun pacientii cu rinichi polichistic este instalarea hipertensiunii arteriale. Insuficienta renala este o alta complicatie a rinichiul polichistic.
Boala rinichiului polichistic (numita si polichistoza renala) afecteaza peste 12 milioane de persone in lume. Gradul de severitate al bolii variaza, iar unele complicatii ale sale pot fi prevenite. Consulturile periodice pot duce la instituirea unor tratamente care sa reduca riscul aparitiei complicatiilor (de exemplu, hipertensiunea).
Polichistoza renala autosomal dominanta este o boala a adultilor si constituie forma cea mai frecventa. Polichistoza renala autosomal recesiva este o boala a copilului si este mult mai rara. Exista de asemenea si o polichistoza dobandita: chisturile se dezvolta in acest caz la pacientii cu insuficienta renala
Tratament
Tratamentul rinichiului polichistic consta in controlarea urmatoarelor semne, simptome si complicatii:
Hipertensiunea arteriala (HTA) – Controlarea hipertensiunii poate contribui la incetinirea evolutiei bolii si a afectarii functiei renale. O dieta saraca in sodiu si grasimi si moderata in proteine si calorii, alaturi de renuntarea la fumat, sporirea activitatii fizice si reducerea stresului pot contribui la controlarea HTA.
Medicamentele numita inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sunt deseori utilizate pentru controlarea hipertensiunii arteriale la pacientii cu boala rinichiului polichistic.
Complicatiile chisturilor – atunci cand chisturile renale determina o obstructie a altor organe sau vene, este necesara o interventie chirurgicala pentru drenarea lor.
Infectiile rinichilor sau vezicii urinare – tratamentul infectiilor constand in antibiotice, trebuie instituit prompt pentru a preveni afectarea functiei renale.
Insuficienta renala – daca rinichii isi pierd capacitatea de filtrare a sangelui si de indepartare a reziduurilor din sange, este necesara efectuarea dializei sau a unui transplant renal.
Hematuria – in cazul in care pacientii observa prezenta sangelui in urina, solutia consta in consumul de lichide pentru a dilua urina. Diluarea poate preveni formarea de cheaguri de sange in tractul urinar.
Articol: Rinichi polichistic
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: ProstatitaProstatita este o inflamatie a prostatei (glanda sexuala accesorie masculina), cauzata intr-un numar mic de cazuri de o infectie bacteriana. Prostatita nu creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
Prostata este situata sub vezica urinara, in fata rectului si inconjoara primii centimetri ai uretrei (canalul care transporta urina de la vezica). Prostata produce plasma seminala, care intra in compozitia lichidului seminal.
Prostatita este uneori descrisa ca fiind o infectie a prostatei, dar in majoritatea cazurilor, reprezinta o inflamatie fara infectare bacteriana. De fapt, doar 5 -10% din cazuri sunt determinate de infectii bacteriene.
Prostatita
Prostatita este foarte frecventa, fiind responsabila pentru 25% din infectiile genitourinare care afecteaza barbatii sub 50 ani.
Prostata se afla la intersectia dintre caile urinare si caile genitale ale barbatului. De aceea prostatita poate fi consecinta unei contaminari bacteriene a uretrei, dar si a unei infectii a intregului aparat urinar (vezica, uretere, rinichi).
Articol: Prostatita
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Litiaza renala Litiaza renala
Litiaza renala se caracterizeaza prin prezenta calculilor la nivelul rinichilor sau a intregului aparat urinar. Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu.
Calculii renali (numiti in mod obisnuit “pietre la rinichi”), sunt rezultatul cristalizarii sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de vezica urinara), in vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar).
In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica nefretica).
Litiaza renala este mai frecventa la barbati decat la femei. Intrucat peste 50% din persoanele cu litiaza renala, vor avea din nou calculi renali in termen de 10 ani dupa prima crize, masurile preventive sunt foarte importante.
Consumul de lichide, administrarea unor medicamente si adoptarea unei diete sanatoase contribuie la prevenirea formarii unor noi calculi renali.
Tratament
Majoritatea pietrelor sunt eliminate in mod spontan in termen de 6 saptamani, in special daca pacientul consuma lichide. Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor (acetaminofen), pana la eliminarea calculului.
Calculii prea mari, cei care provoaca dureri violente, infectii sau hemoragii trebuie pulverizati in fragmente mici sau extrasi chirurgical.
Pulverizarea sau extragerea calculilor se poate realize prin diferite tehnici:
Litotripsia(litotritia) extracorporala – interventie ce utilizeaza unde de soc produse pe piele si orientate direct catre calcul, pulverizeaza calculul in fragmente mici ce pot fi eliminate de catre sistemul urinar.
Nefrolitotomie percutanata – tehnica utilizata atunci cand calculul este prea mare sau pozitionat astfel incat nu poate fi degradat prin litotripsie extracorporala. Se efectueaza prin introducerea, printr-o incizie, a unui tub de observatie si a unui instrument numit nefroscop in rinichi. Cu ajutorul nefroscopului se extrage calculul. Daca acesta este prea mare, el poate fi pulverizat cu ajutorul unei laser sau a energiei electrice.
Ureteroscopia – operatie necesara pentru extragerea calculilor localizati in uretere. Consta in introducerea unei sonde (sau ureteroscop) in vezica prin uretra si ghidat apoi pana la uretera. Calculii sunt apoi fragmentati sau extrasi intregi. Aceasta tehnica poate afecta ureterele.
Articol: Litiaza renala
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Insuficienta renala cronica - IRC Insuficienta renala cronica - IRC
Insuficienta renala cronica (IRC) reprezinta diminuarea lenta si progresiva a capacitatii de filtrare a rinichilor. IRC survine de obicei drept complicatie a altei boli sau afectiuni. Spre deosebire de insuficienta renala acuta, IRC se instaleaza progresiv, pe parcursul mai multor ani, pe masura deteriorarii rinichilor. Evolutia este atat de lenta, incat primele simptome apar doar dupa ce boala a determinat consecinte clinice si biologice importante.
Rinichii sunt organe pereche de forma unor boabe de fasole, situate retroperitoneal, de fiecare parte a coloanei vertebrale. Functia principala a rinichilor este filtrarea si excretia excesului de apa si a substantelor toxice din sange.
Rinichii asigura trei functii majore:
- filtrarea sangelui si producerea urinei pentru eliminarea deseurilor, impiedicand astfel acumularea toxinelor in sange
- reglarea concentratiei mineralelor si electrolitilor (sodiu, calciu si potasiu) si cantitatea de lichid din organism
- producerea de hormoni care actioneaza asupra altor functii ale corpului, precum reglarea tensiunii arteriale (renina) si producerea de globule rosii (eritropoietina).
Insuficienta renala cronica are o evolutie lenta si prezinta putine semne si simptome in fazele de debut. Din acest motiv, numerosi pacienti cu insuficienta renala cronica nu sunt constienti de prezenta bolii decat dupa ce functia renala este redusa la 25% din valorile normale. Printre cauzele comune ale insuficientei renale cronice se numara hipertensiunea arteriala si diabetul.
Scopul tratamentului insuficientei renale cronice este oprirea sau incetinirea evolutiei bolii. Aceasta poate evolua in insuficienta renala terminala, in care functia renala este mult redusa sub valorile normale. In acest caz, pacientii au nevoie de filtrare artificiala a sangelui (dializa) sau de un transplant renal pentru a supravietui.
Articol: Insuficienta renala cronica - IRC
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Insuficienta renala acuta - IRA Insuficienta renala acuta - IRA
Insuficienta renala reprezinta diminuarea capacitatii de filtrare a rinichilor (necesara eliminarii reziduurilor din sange), asociata cu un dezechilibru al organismului in saruri si apa si cu dificultati de reglare a tensiunii arteriale. In general, insuficienta renala se caracterizeaza prin diminuarea functiei si a numarului de nefroni (unitate de baza a rinichiului ce serveste la eliminarea toxinelor din sange, elaborand urina primitiva).
Insuficienta renala acuta (IRA) consta intr-o privare brusca a organismului de functia sa renala. Spre deosebire de insuficienta renala cronica, IRA este in general reversibila si se vindeca deseori fara sechele.
Insuficienta renala acuta survine frecvent la pacientii spitalizati si in mod deosebit la cei internati in unitatile de terapie intensiva. Afectiunea survine in urma unei interventii chirugicale complexe, administrarii unor medicamente, unui traumatism, sau atunci cand aportul de sange la nivelul rinichilor este redus.
Insuficienta renala se poate instala treptat, prezentand putine semne si simptome in fazele de debut. In acest caz, poarta denumirea de insuficienta renala cronica (IRC). Hipertensiunea arteriala si diabetul sunt cauze comune ale insuficientei renale cronice.
Insuficienta renala acuta este o afectiune grava, necesitand tratament medical intensiv. Spre deosebire de forma cronica, insuficienta renala acuta este reversibila. Daca pacientul are o stare buna de sanatate, functia renala poate fi recuperata in decurs de cateva saptamani. Dar daca insuficienta renala acuta survine in contextul unor afectiuni cronice severe -infarct miocardic, accident vascular cerebral, infectie generalizata sau insuficienta mai multor organe - prognosticul este in general mai putin favorabil.
Articol: Insuficienta renala acuta - IRA
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Infectiile tractului urinar - ITU Infectiile tractului urinar - ITU
Infectiile tractului urinar (ITU) sunt cauzate de proliferarea anormala a agentilor patogeni in aparatul urinar.
Aparatul urinar este compus din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii, organe pereche de forma unor boabe de fasole situate in abdomenul superior, asigura filtrarea sangelui si permit eliminarea toxinelor. Ei joaca de asemenea un rol important in reglarea presiunii sangvine. Ureterele transporta urina de la rinichi la vezica urinara, unde este depozitata inainte de a fi evacuata prin uretra. Toate aceste componente ale aparatului urinar se pot infecta, dar majoritatea infectiilor afecteaza tractul urinar inferior -uretra si vezica urinara.
Incidenta infectiilor de tract urinar este mai mare in cazul femeilor; 50% din acestea suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de ITU. La femei, proximitatea dintre anus si meatul urinar (orificiul extern al uretrei) faciliteaza accesul la uretra a bacteriilor intestinale cu provenienta rectala. In plus, uretra femeii, mai scurta decat cea a barbatului faciliteaza contaminarea vezicii de catre bacterii. Astfel, anatomia sistemului urinar feminin creste in mod considerabil riscul aparitiei unei infectii. De altfel, sarcina si utilizarea unei diafragme drept metoda contraceptiva cresc suplimentar riscul de infectii urinare.
Barbatii tineri sunt rareori afectati de infectii urinare. In schimb, barbatii peste 50 ani cu afectiuni ale prostatei (hipertrofia sau inflamatia prostatei, care impiedica golirea completa a vezicii) sunt mai expusi riscului de infectii urinare.
La copii, infectiile urinare sunt mai rare, afectand cca 2% din populatia pediatrica. Infectiile tractului urinar pot fi semnul unei anomalii anatomice a aparatului urinar ce necesita tratament pentru a evita ca tulburarile urinare sa devina cronice.
Tratament
Tratamentul general al infectiilor urinare
Infectiile tractului urinar de origine bacteriana se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Alegerea acestora se face in functie de rezultatele analizelor de urina. Antibioticele pot fi administrate intr-o doza unica sau intr-un regim de trei, sapte sau 14 zile.
In general simptomele dispar dupa 24 - 48 ore. Dar este foarte important ca durata tratamentului sa fie strict respectata. Daca antibioticul ales nu este eficient dupa 48 ore, trebuie informat medicul, in vederea alegerii unui alt medicament.
In cazul femeilor insarcinate, depistarea infectiilor urinare se face sistematic. Este foarte important ca in timpul unei sarcini prezenta unei ITU sa fie decelata iar, daca este cazul, infectia sa fie tratata. In 30% din cazuri, infectia se poate propaga la rinichi, existand posibilitatea unei nasteri premature.
Tratamentul infectiilor urinare grave
Barbatii de toate varstele, femeile cu infectii recurente si copiii trebuie trimisi la un urolog, pentru a efectua analize suplimentare. In cazul unei obstructii a sistemului urinar, administrarea de antibiotice trebuie sa fie insotita de tratamentul cauzei obstructiei (prostata hipertrofiata, anomalie anatomica, calculi renali, etc.)
In ceea ce priveste infectiile intraspitalicesti (prin intermediul unei sonde uretrale sau a unei interventii chirurgicale), tratamentul este mai complicat datorita rezistentei crescute a bacteriilor la antibioticele comune. Medicul va prescrie antibiotice adecvate, pe baza rezultatelor culturii bacteriene realizate pe proba de urina. Riscul unei infectii contractate printr-o sonda uretrala poate fi redus prin utilizarea unui sistem etans si steril de colectare a urinei, a unguentelor antiseptice si prin luarea de antibiotice pe termen scurt.
Persoanele care prezinta dureri sau o senzatie de presiune in abdomenul inferior pot reduce aceste simptome prin luarea de analgezice. O compresa calda plasata pe abdomen poate produce acelasi efect.
Important. Pacientii cu infectii urinare trebuie sa evite temporar cafeaua, alcoolul, bauturile carbogazoase ce contin cafeina si sucurile de citrice. Alimentele condimentate trebuie de asemenea evitatea pana la vindecarea infectiei. Aceste alimente irita vezica urinara, determinand mictiuni si mai frecvente.
Articol: Infectiile tractului urinar - ITU
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Incontinenta urinara Incontinenta urinara
Incontinenta urinara (IU) reprezinta prin emisia involuntara de urina.
Incontinenta urinara nu este atat o boala cat un simptom care poate fi atribuit unor afectiuni fizice sau mentale diverse: diabet, accident vascular cerebral, scleroza multipla, boala Parkinson, etc.
Incontinenta urinara poate sa apara la orice varsta, dar prezinta o incidenta crescuta in cazul femeilor peste 60 ani.
Afectiunea poate fi clasificata in functie de simptomele si de circumstantele in care apare. Incidenta in cazul femeilor peste 65 ani este de 25%, iar in cazul barbatilor este de aproximativ 15%. De altfel, 10% din copii sufera de enurezis (emisie involuntara sau inconstienta de urina in timpul noptii).
Unele forme de incontinenta urinara pot fi temporare si dispar in urma tratamentului (pentru o infectie urinara, de exemplu). Alte forme se datoreaza unor probleme pe termen lung, dar, in majoritatea cazurilor, exista solutii pentru eliminarea sau controlarea lor cu succes – in special daca tratamentul este instituit prompt.
In absenta unui tratament, incontinenta poate deveni un handicap ce limiteaza activitatile fizice, viata sociala, sexuala sau profesionala, fara a pune la socoteala cresterea riscurilor de depresie si anxietate. In plus, unele forme ale incontinentei urinare pot cauza infectii urinare recurente, precum si infectii ale pielii.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza si de gravitatea incontinentei urinare. Dupa caz, va trebui tratata boala subiacenta, alaturi de simptomele incontinentei.
Optiunile de tratament pentru incontinenta urinara se impart in patru categorii – tehnici comportamentale, medicatie, utilizarea dispozitivelor si chirurgia. In majoritatea cazurilor, tehnicile cat mai putin invazive sunt incercate de prima intentie.
Tehnicile comportamentale
Tehnicile comportamentale au rezultate bune in tratamentul mai multor tipuri de incontinenta urinara.
Exercitiile Kegel
Aceste exercitii intaresc muchii planseului pelvin si sfincterul urinar (muschii care controleaza mictiunea). Exercitiile Kegel sunt recomandate in tratamentul incontinentei urinare, fiind deosebit de eficiente in cazul incontinentei de efort, dar si pentru incontinenta imperioasa. Atat femeile cat si barbatii pot practica aceste exercitii. Intre 40% si 75% femei observa o ameliorare a controlului urinar dupa practicarea exercitiilor Kegel. Barbatii recurg la aceste exercitii dupa o prostatectomie (ablatie chirurgicala a prostatei).
Pentru a efectua exercitiile Kegel, se incordeaza muschii utilizati in mod normal pentru oprirea jetului urinar. Se efectueaza 10 – 20 astfel de contractii ale regiunii pelviene, mentinand contractia timp de 10 secunde. Se relaxeaza muschii timp de 10 secunde, apoi se reincepe. Aceste serii de exercitii se practica de 3 – 5 ori pe zi.
In forma rapida, exercitiile Kegel constau in contractia si relaxarea muschilor planseului pelvian cat mai rapid posibil. Datorita intaririi muschilor planseului pelvian, exercitiile Kegel pot ameliora si viata sexuala.
Reeducarea mictiunilor
Prima metoda de reeducare a mictiunilor consta in urinarea nu in functie de necesitate, ci in functie de un orar prestabilit. La inceput, mictiunile vor fi efectuate la interval de o jumatate de ora, pentru ca apoi acest interval sa fie extins la 3 sau 4 ore.
A doua metoda consta in intreruperea mictiunii si asteptarea timp de cateva minute inainte de a continua. Acest exercitiu contribuie la golirea completa a vezicii pentru a evita incontinenta urinara prin prea-plin.
Alimentatia
In unele cazuri, redobandirea controlului urinar se realizeaza prin simple modificari ale obiceiurilor alimentare. Trebuie evitate toate alimentele ce pot irita vezica urinara: alcoolul, cafeina, citricele si sucurile de citrice, ciocolata si indulcitorii artificiali. La unele persoane, reducerea consumului de lichide inainte de culcare este o masura suficienta.
Pierderea in greutate este de asemenea utila pentru controlarea problemei.
Medicatia
In numeroase cazuri, incontinenta urinara poate fi corectata cu ajutorul medicamentelor. Deseori, medicatia este utilizata in asociere cu tehnicile comportamentale.
Medicamentele utilizate frecvent pentru tratarea incontinentei urinare sunt:
Anticolinergice si antispastice – medicamente utilizate in incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina (pentru calmarea vezicii hiperactive).
Antidepresive (Imipramina) – pot fi utilizate in asociere cu alte medicamente in tratamentul IU. Determina relaxarea muschilor vezicii si contractia muschilor netezi ai colului (gatului) vezicii.
Antibiotice – daca incontinenta se datoreaza unei infectii a tractului urinar sau unei prostatite (inflamatia prostatei), sunt administrate antibiotice.
Electrostimularea (stimularea electrica)
Aceasta metoda consta in introducerea unui electrod in vagin pentru a stimula si tonifia muschii ce inconjoara uretra. Stimularea electrica este eficienta in cazurile de IU de efort sau de IU datorata necesitatii imperioase de a urina.
Electrostimularea poate avea efecte adverse, printre care crampe abdominale, diaree si sangerari. Este o metoda rezervata persoanelor cu IU severa, care nu raspund la tehnicile comportamentale si medicatie. Stimularea electrica poate ameliora controlul vezicii in cazurile de incontinenta reflexa – o forma de incontinenta imperioasa asociata tulburarilor neurologice.
Dispozitivele medicale
Insertii uretrale – dispozitive de mici dimensiuni, inserate in uretra (canalul prin care este eliminata urina) pentru a preveni pierderile involuntare de urina. Insertiile uretrale nu sunt destinate utilizarii zilnice, ci sunt indicate femeilor care sufera de incontinenta in timpul anumitor activitati (jogging, tenis, etc.) Dispozitivul este introdus inaintea activitatii respective si se indeparteaza in cazul necesitatii de a urina.
Pesare – dispozitive de sustinere prescrise in cazurile de incontinenta datorate prolapsului vezicii urinare sau a uterului. Pesarele sunt inele de cauciuc introduse in vagin, in scopul sustinerii vezicii si prevenirii pierderilor involuntare de urina. Dispozitivele trebuie indepartate cu regularitate pentru a fi curatate.
Cateter – la pacientii cu IU cauzata de retentia urinara, medicul poate recomanda utilizarea unui cateter (tub flexibil), ce se introduce in uretra de mai multe ori pe zi pentru drenarea urinei. Astfel, se poate redobandi controlul urinar, in special la pacientii cu IU prin prea-plin. La unii pacientii, cateterul este mentinut in mod constant. Cateterul este conectat la o punga de colectare a urinii, ce trebuie golita periodic.
Chirurgie
In cazurile dificile, se impune practicarea unei interventii chirurgicale. La femei, acestea au scopul de a mentine vezica in pozitie fiziologica sau de a intari muschii pelvici. La barbati, chirurgia vizeaza tratarea unui adenom de prostata sau instalarea unui sfincter artificial dupa un tratament chirurgical al cancerului de prostata.
Interventiile chirurgicale sunt indicate si pentru:
- indepartarea unei tumori a vezicii, a unui fibrom uterin sau a unei fistule urogenitale
- repozitionarea uterului
- corectarea unui defect congenital
Sfincterul urinar artificial
Sfincterul artificial este eficient in special la barbatii care au suferit o prostatectomie (ablatia chirurgicala a prostatei) si este rareori utilizat la femeile cu incontinenta de efort. Acest dispozitiv este implantat in jurul colului vezical. Pentru a urina, pacientul apasa pe o valva implantata sub piele, care determina eliminarea urinei din vezica.
Implantul unui sfincter artificial este cea mai eficienta procedura medicala pentru incontinenta urinara masculina. Complicatiile se refera la functionarea deficitara a dispozitivului si la aparitia infectiilor.
Injectiile cu colagen
Unii pacienti cu IU de efort beneficiaza de injectii cu colagen, efectuate in tesutul din jurul uretrei. Astfel, grosimea muschiului uretral creste, prevenind pierderea involuntara de urina. Procedura este efectuata sub anestezie locala si dureaza de obicei 2 -3 minute. In mod normal, injectiile trebuie repetate dupa cateva luni, deoarece efectul lor se pierde in timp.
Suspensia colului vezical
In cadrul acestei proceduri, se efectueaza o incizie in abdomenul inferior si se realizeaza suturi in tesutul din apropierea colului vezical. Interventia este efectuata sub anestezie generala si dureaza aproximativ o ora. Recuperarea dureaza cca 6 saptamani, perioada in care pacientul poate utiliza un cateter
Articol: Incontinenta urinara
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Hematuria Hematuria
Prin hematurie se intelege prezenta globulelor rosii in urina. Hematuria poate fi “macroscopica” (observabila cu ochiul liber) sau “microscopica” (atunci cand hematiile din urina sunt identificate doar la examenul microscopic).
Hematuria microscopica este descoperita in mod accidental, in timpul unui test de urina ce face parte dintr-o examinare medicala de rutina. In schimb, hematuria macroscopica determina in general prezentarea urgenta la medic.
Hematuria poate avea drept sediu orice componenta a tractului urinar: rinichi, uretere, vezica urinara, prostata sau uretra. Se estimeaza ca intre 2,5 si 21% din populatie sufera de hematurie.
La numerosi pacienti, cauza afectiunii nu este identificata; cu toate acestea, hematuria este un semn de alarma pentru infectii, calculi renali, sau cancer.
Factorii de risc pentru aceste afectiuni sunt: tabagismul, abuzul de analgezice, expunerea la radiatii si la unele substante chimice.
Tratament
Nu exista un tratament specific pentru hematurie, iar pierderea de sange prin urina este rareori atat de importanta incat sa devina o problema in sine. Totusi, ea poate pune probleme in special la pacientii cu hematurie macroscopica.
Tratamentul in cazul unei hematurii va consta in tratarea cauzei:
Infectiile tractului urinar (ITU) – antibioticele reprezinta tratamentul de electie pentru infectiile urinare. Simptomele dispar de obicei in cateva zile, iar infectiile recurente necesita tratamente multiple sau de durata mai mare.
Calculii renali – pot fi eliminati in mod spontan, in special daca pacientul consuma multe lichide. Daca aceasta masura nu da rezultate, se opteaza pentru masurile invazive de fragmentare a calculilor sau de extragere chirurgicala a lor. Metodele utilizate in acest scop sunt litotritia extracorporala, nefrolitotomia percutanata si ureteroscopia.
Articol: Hematuria
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Glomerulonefrita Glomerulonefrita
Functia principala a rinichilor este filtrarea si excretia excesului de apa si a substantelor toxice din sange.
Daca rinichii isi pierd capacitatea de filtrare, nivelul crescut de lichide si de toxine acumulate in organism devine periculos.
Glomerulonefrita este o afectiune renala care impiedica rinichii sa-si indeplineasca functia de filtrare si de excretie.
Boala poate fi atat acuta (se instaleaza subit) cat si cronica (cu o evolutie lenta).
Glomerulonefrita poate fi consecinta unor boli sistemice (lupus sau diabet), sau poate fi o afectiune de sine statatoare -glomerulonefrita primara.
Articole: Glomerulonefrita
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Tuberculoza pulmonara Tuberculoza pulmonara
Tuberculoza este o boala infectioasa provocata de bacteria Mycobacterium tuberculosis, numita si bacilul Koch. Forma cea mai frecventa de tuberculoza ataca plamanii (tuberculoza pulmonara), unde bacteriile distrug tesuturile si creeaza cavitati. In tuberculoza extrepulmonara, bacteriile ataca alte regiuni ale corpului – oase, rinichii, ganglionii limfatici, meningele si sistemul nervos central. Exista si tuberculoza diseminata, in care bacteriile se raspandesc prin sistemul sangvin si ataca intreg organismul.
Tuberculoza a reprezentat mult timp o problema de sanatate publica. In secolul XIX, boala era responsabila pentru o treime din decese in Europa. Odata cu descoperirea antibioticelor antituberculoase, in anii 1940, se credea ca tuberculoza va fi complet eradicata. Dupa o scadere constanta a incidentei in tarile dezvoltate, care a continuat pana in anii 80, in prezent se constata o reemergenta a bolii, in special la persoanele fara adapost, la utilizatorii de droguri intravenoase si la pacientii infectati cu HIV. In prezent, exista 8 milioane de cazuri de tuberculoza simptomatica, iar 3 milioane de decese se inregistreaza in fiecare an. Astfel, TBC este a doua cauza infectioasa de deces din lume, doar SIDA facand mai multe victime.
Se estimeaza ca o treime din populatia lumii este infectata cu bacilul Koch, iar la cca 5 – 10% dintre acestia infectia latenta progreseaza intr-o forma de boala activa.
Cresterea incidentei tuberculozei pe plan mondial se datoreaza unei serii de factori: sporirea numarului de imigranti din tari in care tuberculoza este endemica, epidemia de sida, aparitia unor tulpini bacteriene rezistente la tuberculostatice.
Tulpini rezistente la unele medicamente antituberculoase au fost identificate in toate tarile studiate de OMS. O forma deosebit de periculoasa de TBC este tuberculoza chimiorezistenta sau MDRTB (in engleza, multidrug-resistant tuberculosis).
In tarile dezvoltate, incidenta tuberculozei este mai mare in randul varstnicilor; in timp ce in tarile cu nivel economic scazut, boala este mai frecventa in randul tinerilor. Varstnicii sunt mai vulnerabili la TBC datorita reactivarii infectiei latente, pe masura slabirii sistemului imunitar, odata cu inaintarea in varsta.
Din perspectiva sanatatii publice, tratamentul incomplet efectuat sau inadecvat este deosebit de periculos. Atunci cand bolnavii nu iau medicamentele prescrise, nu respecta posologia sau intrerup tratamentul inainte de termen, ei pot ramane infectiosi, iar bacteriile pot dezvolta o rezistenta la medicamente. Persoanele pe care le pot infecta, vor purta la randul lor o forma de tuberculoza chimiorezistenta.
Articol: Tuberculoza pulmonara
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Trombembolismul pulmonar (TEP) Trombembolismul pulmonar (TEP)
Tromboembolismul pulmonar (TEP) presupune blocarea circulatiei arteriale pulmonare printr-un embol (care este de obicei un fragment de trombus, mai rar grasime, aer sau lichid amniotic).
Pacientul nu mai poate respira normal (are “lipsa de aer”) si depune un efort considerabil pentru aceasta: respira mai frecvent, are transpiratii si bataile inimii se accelereaza, devine anxios. Mai poate prezenta si o scadere a tensiunii arteriale, tuse cu expectoratie spumoasa si rozie, durere toracica, extremitati reci.
Aceasta afectiune apare pe fondul unor factori favorizanti: stari de hipercoagulabilitate dobandita sau mostenita, interventii chirurgicale sau traumatisme in antecedente, obezitatea, imobilizarea, contraceptivele orale, sarcina etc.
Pe langa examenul clinic, in TEP se efectueaza o serie de explorari paraclinice care ajuta la stabilirea diagnosticului: electrocardiograma, radiografie toracica, bilantul coagularii s.a.
Tratamentul consta in distrugerea cheagului blocant cu substante trombolitice sau prin metode interventionale (pe cateter sau chirurgical). La aceasta se adauga tratamentul anticoagulant, tratamentul durerii si anxietatii, tratament vasodilatator, sustinerea circulatiei si administrarea de oxigen.
Foarte importanta in aceasta boala este prevenirea episoadelor ulterioare la persoanele cu risc.
Articol: Trombembolismul pulmonar (TEP)
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Pneumotorax Pneumotorax
Pneumotoraxul este definit prin prezenta de aer in spatiul pleural. El poate fi spontan, cand apare fara a exista un traumatism toracic in antecedente, sau traumatic atunci cand a avut loc un asemenea eveniment in trecut. Pneumotoraxul compresiv apare atunci cand presiunea din interiorul spatiului pleural este pozitiva pe toata durata ciclului respirator.
In pneumotoraxul spontan exista niste bule (chisturi mici) subpleurale care se rup in cavitatea pleurala. Aceasta forma apare foarte frecvent la fumatori sau la cei care au o afectiune pulmonara anterioara si este de multe ori recidivant; se mai poate produce si prin barotrauma la persoanele sanatoase (zbor la altitudine mare sau plonjon in apa de la inaltime).
Pneumotoraxul survine cel mai adesea brusc, prin junghi toracic unilateral, iradiat spre umar, intregul torace sau abdomen, violent, accentuat de tuse si insotit de dispnee intensa (dificultate de a respira). Jumatatea de torace afectata este destinsa, imobila la respiratie si sunt prezente o serie de semne caracteristice.
Diagnosticul este confirmat de radiografia toracica.
Complicatiile care pot apare sunt: insuficienta respiratorie acuta insotita sau nu de insuficienta circulatorie, intarzierea reexpansionarii, asocierea altor revarsate pleurale (aseptice, purulente sau sangvinolente) si recurenta pneumotoraxului.
Tratamentul isi propune sa combata durerea si dispneea (prin decomprimarea plamanului si tratament cu antalgice, antitusive si oxigen), sa reexpansioneze plamanul si sa previna recidivele (prin eliminarea cauzei sau/si simfizarea pleurei – adica se creeaza o adeziune a pleurei care va impiedica o viitoare acumulare de aer in cavitatea pleurala).
Articol: Pneumotorax
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Pneumonia Pneumonia
Pneumonia este o infectie a parenchimului (tesutului) pulmonar. Aceasta infectie poate fi data de bacterii, virusuri, fungi, paraziti sau alte microorganisme, contractate prin aspirare de la nivelul cavitatii bucale, prin inhalare de aerosoli infectiosi sau prin sange de la un focar extrapulmonar.
Pneumoniile pot fi dobandite din populatia generala sau nosocomiale (dobandite din mediul spitalicesc).
Manifestarile clinice ale pneumoniei „clasice” includ febra aparuta brusc, insotita de tuse cu expectoratie purulenta si, in unele cazuri, durere toracica localizata segmentar, la care se adauga semne de condensare pulmonara gasite de medicul examinator.
In ultima perioada, insa, sindromul pneumonic „atipic” a devenit din ce in ce mai frecvent. Acesta se caracterizeaza printr-un debut mai gradat, tuse seaca si simptome extrapulmonare: dureri de cap, de muschi, de gat, oboseala, greata, varsaturi si diaree.
Diversii agenti infectiosi responsabili pentru aparitia pneumoniei dau tablouri clinice diferite, dand uneori indicatii asupra etiologiei (cauzei) bolii. Alteori, insa, manifestarile sunt nespecifice, ingreunand stabilirea diagnosticului si a tratamentului adecvat. Este si cazul pneumoniilor nosocomiale, care apar de obicei la pacienti plurispitalizati si/sau cu afectare pulmonara anterioara.
Diagnosticul se stabileste cu ajutorul radiografiei pulmonare, a examenului sputei si, la nevoie, folosind o serie de proceduri invazive (aspiratie transtraheala, punctia pulmonara transtoracica, bronhoscopia, biopsia pulmonara).
Tratamentul consta in administrarea de antibiotice, antivirale, antifungice sau antiparazitare, in functie de agentul patogen implicat. Profilaxia presupune scaderea sansei de a veni in contact cu agentul infectios si/sau intarirea raspunsului gazdei (posibilul pacient) la venirea in contact cu acesta.
Articol: Pneumonia
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Pleurezia Pleurezia
Pleurezia reprezinta acumularea unei cantitati excesive de lichid in spatiul dintre plamani si peretele toracic (in mod normal lichidul pleural este in cantitate foarte redusa), datorita unui proces inflamator al foitelor pleurale.
Lichidul pleural se acumuleaza atunci cand formarea acestuia depaseste absorbtia sa.
Revarsatul pleural este de tip transsudat atunci cand factorii sistemici care influenteaza formarea si absorbtia lichidului pleural sufera anumite alterari, si de tip exudat atunci cand sunt implicati factorii locali.
Clinic pacientul prezinta o bombare a peretelui toracic cu largirea spatiilor intercostale, diminuarea amplitudinii miscarilor respiratorii insotita eventual de durere la nivelul portiunii de torace afectate, precum si o serie de semne caracteristice la examenul clinic.
Pleurezia poate fi libera in marea cavitate pleurala a unuia dintre plamani, ajungandu-se uneori pana la deplasarea mediastinului si insuficienta respiratorie acuta; sau inchistata, ocupand doar o portiune din cavitatea pleurala, cu diverse localizari.
Diagnosticul se completeaza cu ajutorul radiografiei pulmonare, a analizei lichidului pleural prelevat prin punctie sau, la nevoie, cu ajutorul biopsiei pleurale.
Pleureziile netratate pot duce la o serie de complicatii, dintre care cele mai importante sunt insuficienta respiratorie, fistulizarea in bronsii (trecerea lichidului pleural in bronsii in pleureziile purulente) sau pahipleurita ce duce la fibrotorax (fibrozarea cavitatii pleurale).
Tratamentul se face in functie de cauza ce a produs pleurezia si cuprinde eliminarea cauzei atunci cand este posibil, indepartarea lichidului in exces prin terapie medicamentoasa sau chirurgicala si tratamentul complicatiilor.
Articole: Pleurezia
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: BPOC BPOC
Ce reprezinta BPOC?
• BPOC reprezinta abrevierea de la “Bronhopneumopatia cronica obstructiva”
• “Cronic” inseamna ca dureaza toata viata;
• “Obstructiv” inseamna ca circulatia normala a aerului este partial blocata din cauza ingustarii cailor aeriene;
RETINETI
- Puteti avea BPOC daca prezentati dificultate in respiratie sau tuse persistenta; Medicii nu pot vindeca.
- BPOC dar pot sa va ajute sa va ameliorati simptomele si sa incetiniti declinul functiei pulmonare;
» Daca veti urma sfaturile medicului dvs. veti observa ca:
• Respiratia va deveni mai usoara;
• Tusea nu va mai fi la fel de suparatoare;
• Veti avea o stare generala mai buna.
» Ce puteti face dvs. in legatura cu BPOC?
1. Stopati fumatul!
2. Urmati intocmai tratamentul prescris de medicul dvs! Mergeti periodic la
control, cel putin de doua ori pe an !
3. Mergeti la spital sau la medicul dvs. daca respirati tot mai greu!
4. Pastrati curatenia aerului din locuinta dvs. Evitati tot ce va ingreuneaza respiratia, inclusiv fumul de tigara!
5. Pastrati-va conditia fizica! Practicati mersul pe jos, faceti in mod regulat exercitii fizice! Mincati sanatos!
Evitati stresul!
Ce puteti face dvs. si familia pentru a incetini leziunile pulmonare?
1. Stopati fumatul! Este cel mai important lucru pe care-l puteti face pentru plamanii dvs.
• Puteti renunta la fumat!
• Cereti ajutor medicului sau asistentei. Intrebati despre tablete, gume speciale sau patch-uri care sa va ajute sa nu mai fumati.
• Stabiliti o data de la care sa nu mai fumati. Spuneti
familiei si prietenilor dvs. intentia de a renunta la fumat. Rugati-i sa nu mai fumeze in casa si sa ascunda tigaretele.
• Nu stati in locuri sau cu persoane care fumeaza.
• Indepartati scrumierele din locuinta dvs.
• Cautati o activitate care sa va tina mainile ocupate cat mai mult timp; Tineti in mana un creion!
• Cand dorinta de a fuma este mare mestecati guma, mancati fructe sau legume. Beti multa apa.
• Daca incepeti din nou sa fumati nu renuntati! Incercati sa va lasati iarasi. Unele persoane s-au lasat de fumat de mai multe ori inainte de a se lasa definitiv!
2. Consultati medicul dvs. Urmati tratamentul prescris de catre acesta.
Mergeti la control
• Mergeti la control cel putin de doua ori pe an chiar daca va simtiti bine;
• Informati-va despre testele dvs. pulmonare;
• Intrebati medicul sau asistenta cum puteti primi un vaccin antigripal in fiecare an;
Discutati despre tratamentul dvs. la fiecare consultatie
• Rugati medicul dvs. sa va scrie pentru fiecare medicament doza si cand trebuie sa-l administrati;
• Aduceti medicamentele sau lista cu medicamentele pe care vi le administrati la fiecare control;
• Discutati despre influenta medicamentelor asupra simptomelor;
• Dupa control aratati familei dvs. lista de medicamente pe care trebuie sa vi le administrati. Pastrati lista acasa intr-un loc unde oricine o poate gasi.
• Medicamentele se prezinta sub mai multe forme : tablete, sirop sau spray inhalator. Daca medicul dvs. v-a prescris un spray inhalator trebuie sa invatati sa-l folositi corect.
Cum se foloseste un spray inhalator?
1. Scoateti capacul. Agitati spray -ul.
2. Stati in picioare sau in sezut. Expirati.
3. Puneti spray-ul intre buze Sau chiar in fata gurii dvs. In momentul cand incepeti sa inspirati apasati o singura data pe flacon si continuati sa inspirati lent.
4. Tineti-va respiratia 10 secunde. Expirati.
5. Repetati pana invatati.
3. Mergeti repede la medic sau la spital daca respiratia dvs. se inrautateste semnificativ.
Fiti prevazatori! Puneti acum lucrurile de care veti avea nevoie intr-un singur loc astfel incit sa actionati rapid!
• Numerele de telefon ale medicului dvs., spitalului si ale persoanelor care te pot duce acolo;
• Adresa spitalului si a cabinetului medicului dvs.
• Lista dvs. de medicamente.
Solicitati ajutor de urgenta in momentul aparitiei oricaror din semnele de mai jos:
• Dificultate la vorbire;
• Dificultate la mers;
• Buzele sau unghiile se coloreaza albastrui;
• Pulsul este foarte rapid si neregulat;
• Respiratia este rapida si dificila;
• Medicatia nu va ajuta (devine ineficienta) sau va ajuta pentru putin timp.
4. Pastrati aerul curat la domiciliu. Evitati fumurile si fumul de tigara care va ingreuneaza respiratia.
• Aerisiti frecvent locuinta;
• Cand zugraviti / vopsiti casa sau faceti dezinsectie (cu spray-uri pentru insecte) incercati sa locuiti in alta parte;
• Gatiti in apropierea ferestrei deschise astfel incit fumul si mirosurile puternice sa poata iesi usor. Nu gatiti in apropierea locului unde dvs. dormiti sau petreceti cel mai mult timp.
• Daca va incalziti locuinta cu lemne sau petrol mentineti o fereastra usor deschisa pentru ca fumul sa iasa afara.
• Inchideti ferestrele si ramaneti acasa atunci cand afara aerul este intens poluat sau plin de praf.
5. Mentineti-va conditia fizica
Invatati exercitii de respiratie
• Exercitiile va pot ajuta atunci cand aveti dificultati respiratorii. Ele va pot fortifica musculatura de care aveti nevoie pentru respiratie.
• Rugati medicul sa va explice exercitiile respiratorii care vi se potrivesc cel mai bine.
Mergeti pe jos si practicati exercitii fizice cu regularitate
• Daca va veti fortifica musculatura corpului va veti putea deplasa mai usor;
• Mersul pe jos timp de 20 minute zilnic este o buna metoda pentru inceput;
• Nu incepeti cu exercitii dificile. Cand aveti probleme cu respiratia, opriti-va si odihniti-va.
• Alegeti un loc preferat pentru plimbare sau exercitii fizice;
• Alegeti exercitiile care va plac;
• Rugati un prieten sau un membru al familiei sa se alature dvs.
• Discutati cu doctorul dvs. despre exercitiile pentru dvs.
Mancati sanatos. Tindeti spre greutatea ideala.
Rugati familia sa va ajute sa cumparati si sa preparati mancare sanatoasa. Mancati multe fructe si legume. Consumati alimente bogate in proteine precum: carnea, pestele, ouale, laptele si soia.
Cand stati la masa:
• Daca aveti dificultati in respiratie incetiniti ritmul.
• Nu vorbiti cand mancati. Mancati putin si des.
Daca sunteti supraponderal incercati sa slabiti. Este mai greu sa respirati si sa va deplasati daca sunteti
supraponderal.
Daca sunteti subponderal mancati mai mult pentru a va ingrasa dar numai pana la greutatea ideala.
6. Daca suferiti de BPOC severa faceti-va viata cat mai usoara acasa
• Rugati familia si prietenii sa va ajute si sa va dea sugestii;
• Desfasurati-va activitatile lent si stand pe scaun;
• In bucatarie, baie si dormitor asezati lucrurile de care aveti nevoie intr-un singur loc care este accesibil;
• Gasiti metodele simple de a gati, face curat curat si alte treburi de menaj. Folositi o masuta sau un carucior pentru a deplasa obiectele. Folositi un bat sau un cleste cu maner lung care sa va ajute sa apucati lucrurile;
• Purtati haine largi astfel incat sa puteti respira; Purtati haine si pantofi care sunt usor de imbracat.
• Alegeti un loc pentru odihna care va place si unde alte persoane va pot vizita.
• Iesiti la plimbare in perioada din zi in care va simtiti cel mai bine. Multi pacienti se simt mai bine chiar imediat dupa administrarea medicamentelor.
• Odihniti-va dupa ce ati mancat.
• Planificati-va iesirea la plimbare astfel incat sa va intoarceti inainte de momentul cand trebuie sa va administrati urmatoarea doza de medicamente.
• Nu mergeti prin magazine in momentele de aglomeratie ale zilei. Preferati locurile unde nu exista multe trepte de urcat;
• Aveti asupra dvs. numerele de telefon ale medicului si persoanelor care va pot ajuta. Luati cu dvs. medicamentele pentru eventualitatea ca va veti simti bine.
• Daca nu va simtiti bine amanati iesirea.
Plecarea in calatorii
• Daca plecati la distanta de casa sau pentru mai mult timp intrebati medicul ce trebuie sa faceti daca veti avea probleme.
Articole: BPOC
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar
Abcesul pulmonar reprezinta o infectie inchistata (localizata) la nivelul plamanului. El poate fi unic sau multiplu.
Este produs de cele mai multe ori de catre germeni anaerobi (care se dezvolta in lipsa oxigenului), prin aspiratie de la nivelul cavitatii bucale unde ajung din mai multe surse. Odata ajunsi in plaman, germenii produc necroze ale tesuturilor si apoi cavitati pulmonare. Fiind inchisi in aceste cavitati ei pot prolifera usor, caci lipseste calea de eliminare la exterior.
Abcesele pulmonare apar mai frecvent la pacientii indelung spitalizati odata cu inrautatirea starii generale, in legatura cu afectiuni asociate, cu alcoolismul, diabetul si varsta inaintata.
Evolutia clinica a abceselor polimicrobiene anaerobe este lenta la aproximativ un sfert din cazuri si poate mima tuberculoza pulmonara. Pacientul poate prezenta: tuse, respiratie dificila, frisoane, febra, transpiratii nocturne, scadere in greutate, durere toracica localizata in regiunea afectata, expectoratie cu striuri de sange de cel putin cateva saptamani. La unii pacienti insa boala poate avea un caracter mai acut.
Diagnosticul se pune si cu ajutorul radiografiei toracice, al examenului sputei (care poate fi negativ daca abcesul nu comunica cu bronhiile) si uneori al procedeelor invazive de diagnostic (aspiratie transtraheala, punctia pulmonara transtoracica, bronhoscopia, biopsia pulmonara).
Tratamentul este de durata mai indelungata si se face cu antibiotice a caror spectru de actiune sa acopere microorganismele implicate. Profilaxia este foarte importanta in aceasta afectiune; ea presupune control eficient al infectiilor, folosirea judicioasa a antibioticelor cu spectru larg, evitarea conditiilor ce duc la aspiratia germenilor (ex. mentinerea aciditatii gastrice).
Articol: Abcesul pulmonar
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Varice esofagiene Varice esofagiene
Boli severe ale ficatului precum ciroza pot provoca o serie de complicatii, printre care varicele esofagiene. Acestea se manifesta prin umflarea venelor din partea inferioara a esofagului (parte a tubului digestiv care uneste faringele si stomacul).
Varicele esofagiene apar atunci cand circulatia sangelui la ficat este intrerupta. Sangele se acumuleaza in vase sanguine mai mici din esofag si uneori din stomac si rect, determinand umflarea acestora.
Varicele esofagiene nu prezinta simptome decat daca se perforeaza si sangereaza. Aceasta complicatie poate pune viata pacientului in pericol, de aceea necesita tratament medical de urgenta.
Pentru a preveni hemoragiile provocate de ruptura varicelor esofagiene, medicii prescriu de obicei medicamente care scad tensiunea arteriala. Daca medicamentele se dovesc ineficiente, varicele esofagiene se injecteaza cu o solutie coagulanta sau se leaga cu benzi elastice pentru a preveni sangerarea. Aceleasi proceduri sunt folosite pentru a opri sangerarea acuta.
Articol: Varice esofagiene
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Ulcer peptic Ulcer peptic
Ulcerele peptice reprezinta leziuni care apar pe mucoasa stomacului, partea superioara a intestinului subtire sau pe esofag. Simptomul cel mai comun este durerea.
Pana nu de mult, se credea ca ulcerul peptic are drept cauza stilul de viata. Acum se stie ca infectiile bacteriene sau medicamentele, si nu stresul sau alimentatia provoaca majoritatea cazurilor de ulcer gastric (care afecteaza stomacul) si de ulcer duodenal (care afecteaza partea superioara a intestinului subtire –duodenul).
Ulcerul esofagian poate sa apara ca urmare a refluxului acidului din sucul gastric.
In functie de localizare, distingem:
- Ulcerul gastric –atunci cand se produce la nivelul stomacului.
- Ulcerul duodenal –atunci cand are ca localizare partea superioara a intestinului subtire (duodenul).
- Ulcerul esofagian –atunci cand se instaleaza in partea inferioara a esofagului. Este deseori asociat cu boala de reflux gastroesofagian (BRGE).
Ulcerul peptic este o afectiune frecventa, care poate uneori fi tratata cu succes in doar cateva saptamani.
Articol: Ulcer peptic
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  29 iulie 2008: Refluxul gastroesofagian Refluxul gastroesofagian
Boala de reflux gastroesofagian se caracterizeaza prin refluarea continutului gastric in esofag. Consecinta acesteia este esofagita de reflux, produsa prin lezarea mucoasei esofagiene.
Pentru ca sa apara un episod de reflux gastroesofagian trebuie sa fie indeplinite doua conditii: continutul gastrointestinal sa fie „pregatit” de a reflua (prin diverse mecanisme), si sa fie compromis mecanismul antireflux al capatului esofagian inferior.
Clinic pacientii pot prezenta: senzatie de arsura retrosternala, regurgitatii acide de obicei, durere la deglutitie (inghitire) in esofagitele severe, si nu de putine ori sunt prezente si simptome respiratorii sau cardiace care pun probleme de diagnostic diferential (ex. dispnee ca in astm, tuse nocturna ca in insuficienta cardiaca, dureri precordiale ca in angina pectorala). O anamneza corecta si amanuntita, insa, ajuta la diferentiere.
In sprijinul stabilirii diagnosticului de boala de reflux gastroesofagian si esofagita de reflux se folosesc explorarile paraclinice: examen radiologic baritat, inregistrarea pH-ului intraesofagian, endoscopia digestiva superioara, biopsia mucoasei esofagiene, studiul motilitatii esofagiene, alte teste speciale.
Complicatiile care pot surveni in cazul acestor afectiuni sunt: stenoza esofagiana („strâmtarea” sfincterului esofago-gastric ce impiedica trecerea alimentelor din esofag in stomac, cu slabire marcata consecutiva); hemoragia digestiva superioara (ce duce la anemie); perforatia (rara); esofagul Barrett (stare precanceroasa); cancerul esofagian. Complicatii majore pot apare si la pacienti fara simptome!
Tratamentul isi propune sa diminue refluxul gastroesofagian, sa obtina un reflux inofensiv, sa creasca gradul de eliminare a esofagului si sa protejeze mucoasa esofagiana. Pentru a atinge aceste obiective se aplica masuri generale si un tratament medicamentos specific. Tratamentul chirurgical se foloseste in cazurile complicate.
Articol: Refluxul gastroesofagian
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  28 iulie 2008: Hemoroizi Hemoroizi
Hemoroizii (numiti popular si tranji) sunt constituiti din vene inflamate si umflate din regiunea anusului si rectului.
Printre cauzele aparitiei lor se numara efortul in timpul defecatiei sau presiunea crescuta pe aceste vene in timpul sarcinii.
Hemoroizii sunt o afectiune comuna, desi constituie un subiect de discutie jenant. Pana la varsta de 50 ani, aproximativ jumatate din adulti s-au confruntat cu senzatia de mancarime, sangerarea si durerea care semnaleaza prezenta hemoroizilor.
Din fericire, sunt disponibile medicamente si tratamente eficiente pentru tratarea hemoroizilor. In multe situatii acestia pot fi tratati de catre bolnavi prin modificarea stilului de viata.
Articol: Hemoroizi
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  28 iulie 2008: Gastroenterita Gastroenterita
Gastroenterita este o inflamatie a stomacului si intestinului, ce se manifesta prin tulburari digestive - greturi, varsaturi, crampe abdominale si diaree. In majoritatea cazurilor, este o afectiune de scurta durata, simptomele disparand in trei zile.
Severitatea bolii variaza, iar in cazurile grave, gastroenterita duce la deshidratare si dezechilibru electrolitic, datorita pierderii de lichide prin voma si diaree. Gastroenterita este o afectiune frecventa, ce dispare de obicei de la sine, in absenta unui tratament. Deshidratarea care o insoteste poate provoca probleme, in special la varstnici si la copii, ce necesita ingrijiri medicale.
In fiecare an, epidemiile de gastroenterita virala afecteaza milioane de persoane in intreaga lume, in special copii.
Gastroenterita este provocata de numeroase virusuri, bacterii sau alte microorganisme ce contamineaza apa si alimentele. Intensitatea simptomelor variaza in functie de cauza.
Virusul Norwalk este recunoscut drept agentul cel mai frecvent implicat in focarele epidemice de gastroenterita virala. Acest virus a fost identificat pentru prima data in 1968 intr-o scoala din Norwalk, Statele Unite, in timpul unei epidemii de gastroenterita. Rotavirusul este un alt tip de virus frecvent responsabil pentru cazurile de gastroenterita la copii.
Tratament
Majoritatea cazurilor de gastroenterita se vindeca in termen de 3 zile. Obiectivul tratamentul este rehidratarea si prevenirea deshidratarii.
Izolarea bolnavului este uneori recomandata, la fel si repausul la pat.
Rehidratarea
- pentru o buna hidratare, se consuma 1 – 2 litri de lichide pe zi.
- in primul rand, pe durata varsaturilor, bolnavul nu trebuie sa manance sau sa bea pentru a favoriza refacerea sistemului digestiv
- apoi, se trece la ingestia de apa sau solutii de rehidratare. A se evita consumul unei cantitati prea mari dintr-odata. La inceput, se recomanda luarea unei linguri de solutie la fiecare 10 minute, apoi cantitatea este marita progresiv.
- daca varsaturile persista, se asteapta 30 minute, apoi se incearca din nou ingerarea unei cantitati mici de apa sau solutie de rehidratare.
- Se evita alcoolul si bauturile care contin cafeina. Prin efectul lor diuretic, acestea accentueaza pierderile de apa si saruri minerale. De asemenea, se evita consumul de bauturi carbogazoase, deoarece continutul lor ridicat de zahar poate provoca diaree.
Solutiile de rehidratare:
- se amesteca 1 litru de apa sterila, 6 lingurite de zahar si 1 lingurita de sare (reteta OMS)
- se amesteca 360 ml suc de portocale (fara continut de zahar) cu 600 ml apa fiarta si racita, la care se adauga ½ lingurita de sare de masa
Solutiile de rehidratare se pastreaza maxim 12 ore la temperatura camerei sau 24 ore la frigider.
Sfaturi privind alimentatia
Pe durata manifestarii simptomelor, se recomanda evitarea alimentelor ce agraveaza crampele si diareea: produsele lactate, sucul de citrice, condimentele, grasimile si prajelile, alimentele care contin faina de grau (paine, paste, pizza, etc.), legumele crude si fructele, cu exceptia bananelor care sunt indicate chiar si la copii.
Dupa disparitia greturilor, se reintroduc progresiv alimentele solide, favorizand alimentele usor de digerat. Orezul, cerealele neindulcite, painea si covrigeii sunt de obicei bine tolerate. Apoi, se adauga progresiv fructele si legumele (cartofii, dovleceii, etc), iaurtul, apoi alimentele bogate in proteine (carnea slaba, peste, oua, branza, etc.)
Tratamentul medicamentos
Pentru colicile abdominale se poate prescrie acetaminofen. Medicamentele antidiareice nu sunt de obicei recomandate copiilor, deoarece se crede ca pot incetini vindecarea infectiei prin impiedicarea eliminarii virusurilor, bacteriilor si parazitilor in fecale. Antibioticele sunt prescrise doar pentru unele bacterii care raspund la acest tratament.
Articol: Gastroenterita
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  28 iulie 2008: Disfagia Disfagia
Disfagia se refera la dificultatea in deglutitie (inghitire) si este o problema frecventa, in special la varstnici. Aproximativ 7 -10% din persoanele cu varste peste 50 ani acuza dificultati la deglutitie, desi numarul acestora poate fi mult mai mare, deoarece numerosi pacienti cu aceasta problema nu se prezinta la medic.
Deglutia este procesul de inghitire, prin care bolul alimentar este transportat din cavitatea bucala prin faringe si esofag pana in stomac. In mod normal, deglutitia implica o serie de contractii voluntare si involuntare si cuprinde trei etape: bucala, faringiana si esofagiana.
Disfagia prezinta un risc serios pentru sanatatea pacientilor, datorita riscurilor de pneumonie de aspiratie, malnutritie, deshidratare, scadere in greutate si obstructie aeriana pe care le prezinta.
Desi cele doua afectiuni sunt frecvent asociate, trebuie sa se faca distinctia intre odinofagie (deglutitie dureroasa) si disfagie.
Afectiunile care provoaca disfagia pot afecta etapa orala, faringiana sau esofagiana a deglutitiei. Accidentul vascular cerebral (AVC) este principala cauza a disfagiei neurologice. Aproximativ 50 – 70% din pacientii cu AVC prezinta disfagie, care este cel mai important factor de risc pentru aparitia pneumoniei.
Pe baza antecendentelor medicale ale pacientului, dar si a examenului fizic se poate stabili diagnosticul, confirmat apoi de explorarile paraclinice: examenul radiologic baritat si/sau endoscopia gastroesofagiana. O anamneza amanuntita si un examen fizic riguros sunt importante in diagnosticul si tratamentul disfagiei.
In disfagia orofaringiana, simptomele sunt provocate de transferul deficitar al bolului alimentar din faringe in esofag. Disfagia orofaringiana este mai frecventa la varstnici si este deseori insotita de alte semne si simptome ce orienteaza spre diagnosticul corect. Principala cauza a disfagiei orofaringiene este accidentul vascular cerebral.
Disfagia esofagiana este cauzata de tulburarile de motilitate (acalazia si sclerodermia) sau de obstacole mecanice la nivelul esofagului (carcinoame, strictura si inelul Schatzki).
Articol: Disfagia
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  28 iulie 2008: Dificultate in deglutitie Dificultate in deglutitie
Daca pentru majoritatea persoanelor deglutitia este normala si nu pune probleme, pentru altele dificultatea in deglutitie face ca fiecare masa sa fie o grea incercare.
Dificultatea in deglutitie ocazionala (disfagie) nu este un motiv de ingrijorare si apare atunci cand persoana mananca prea repede sau nu mesteca suficient hrana. Dar dificultatea in deglutitie permanenta este o boala grava ce necesita tratament.
Datorita acestei boli, bolnavul necesita mai mult timp si efort pentru a trimite bolul alimentar din cavitatea bucala in stomac. Dificultatea in deglutitie poate fi insotita de durere, iar in unele cazuri pacientii nu pot inghiti deloc.
Dificultatea in deglutitie poate sa apara la orice varsta, dar este comuna la varstnici. Cauza sa variaza, iar tratamentul depinde de cauza. In multe cazuri, boala poate fi vindecata partial sau complet.
Articol: Dificultate in deglutitie
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|  28 iulie 2008: Diareea Diareea
Diareea acuta este o boala digestiva care apare la un moment dat la fiecare persoana si se manifesta prin eliminarea unor scaune de consistenta redusa (apoase) si prin crampe abdominale. De obicei, boala dureaza cel mult cateva zile.
Cauzele diareii sunt reprezentate de infectii cu virusuri, bacterii sau paraziti. Alte cauze constau in administrarea unor medicamente (in special antibiotice) si in consumul de indulcitori artificiali.
Diareea cronica dureaza mai mult timp decat cea acuta, adica cel putin patru saptamani. Poate fi un semn al unor afectiuni grave, ca bolile inflamatorii intestinale, sau al unei afectiuni mai usoare, precum sindromul colonului iritabil. Diareea cronica poate fi un semn al unei absorbtii insuficiente a elementelor nutritive (malabsorbtie).
Diareea poate cauza o pierdere semnificativa a cantitatii de apa si de sare din organism. Majoritatea cazurilor de diaree se vindeca de la sine, fara tratament. Dar in cazul in care diareea persista, daca bolnavul se deshidrateaza sau daca are scaune cu sange, acesta trebuie sa se prezinte la medic.
Articol: Diareea
mai putin de 5 vizualizari
[mai multe stiri despre monden, informatii, playboy]
|
< | Pagina 1 | >
|
|
